Ați auzit de Eugen Nicolicea? Pentru curioși, este vorba despre un deputat PSD, care deține și fotoliul de președinte al Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor. De ce este totuși atât de important acest individ, pentru a-i aduce numele în discuție? Ei bine, pentru că, prin gura lui, ies adevăruri care ne relevă în ce țară trăim și, mai ales, de ce ar tebui să ne învățăm copiii că șansa lor la o viață decentă aici, acasă, este să nu repete greșelile părinților lor.
“Autostrăzile pot să mai aştepte. Priorităţile PSD sunt salariile şi pensiile”, spunea în urmă cu câteva zile oficialul pesedist. Cum “gura păcătosului adevăr grăiește”, putem spune fără să greșim că declaraţia deputatului este cea mai reprezentativă definiţie a politicii PSD, și nu numai. Totuși, ea este esenţa doctrinei PSD, ceea ce delimitează oarecum partidul lui Dracnea de restul lumii politice. Înainte de toate însă, “păcătosul” de mai sus ne devăluie, în forma sa brută, formula eşecului oricărei guvernări din lume. Pesedistul reiterează ceea ce partidul său pune, de altfel, obligatoriu în practică, indiferent de perioada în care se află la guvernare. Și în cazul de față, populismul primează, în detrimentul dezvoltării generale a țării. Ce mai contează dacă nu sunt bani pentru spitale, școli, drumuri ș.a., pensiile şi salariile trebuie mărite! Autostrăzile să mai aştepte, dă-le naibii! Așa cum au aşteptat atâția zeci de ani, n-au decât să mai aştepte!
Acesta este modul primitiv de a face politică. Este, totuși, un gen de politică pus în practică la modul cel mai conștient cu putință. Atâta timp cât îi dai omului un leu în plus la salariu ori la pensie, îți asiguri voturile pentru următoarele alegeri. Atâta tot că, din acest punct de vedere, lăsând dracului deoparte acele autostrăzi, stopezi practic dezvoltarea țării și, implicit, a indivizilor care încă o mai populează. Este revoltător că un asemenea partid nu vrea să înţelegă că, având autostrăzi, poţi avea şi bani pentru pensii şi salarii mai mari. Dar cu pensii şi salarii mai mari, nu vei avea cu adevărat o dezvoltare a ţării, decât o creștere a consumului, ceea ce duce la o dezvoltare falsă, artificială. Asta este, de fapt, vechea meteahnă românului: să-și fure singur căciula.
Cei care nu și-au scos nasul din cenușiul României știu mai puțin aceste aspecte, însă exact lipsa unei infrastructure bine puse la punct produce prăpastia care separă țara nosatră de restul Europei civilizate. Și prăpastia asta se adânceşte văzând cu ochii, de la un an la altul. Lipsa autostrăzilor în România nu i se datorează lui Soros, oricât ar da-o Dracnea pe după cireș. Neglijând cu bună știință dezvoltarea infrastructurii în România și subminând astfel economia națională, le transmit tuturor, indiferent de culoarea politică, că în ochii mei (și nu numai) sunt niște trădători de ţară.
Raportându-ne la momentul actual, știm că PSD se adresează și protejază, în același timp, un electorat care nu dă doi bani pe autostrăzi sau pe ceea ce pot aduce acestea în viitor, dar care vrea – „de ieri” dacă se poate – pensii şi salarii mai mari. O pasăre căreia i s-au atrofiat aripile pentru că nu a zburat niciodată, va rămâne mereu prizonieră propriei colivii. Tot așa, un electorat ținut în primitivism va cere mereu să fie hrănit cu politici primitive. Pentru că asta este hrana sa preferată…
Cum să înțeleagă dobitocii de la guvernare ce a fost „New Deal”, că S.U.A. a ieșit din Marea Criză din 1929-1933 tocmai prin construcția masivă de autostrăzi și alte investiții publice? Și asta a fost acum aproape un secol! Dar Nicolicile și-au făcut instruirea prin crîșmele sătești, în orice caz nu-i duce mintea mai mult decît pe drojdierii de acolo.