Surpriză sau nu, Legea salarizării bugetarilor, adoptată zilele trecute de parlamentari, nu mai cuprinde multe din promisiunile cu care PSD ne-a „amenințat” în ultimele luni, cum ar fi uriaşele majorări de salarii ce ar fi trebuit aplicate de la 1 iulie 2017. De exemplu, atât profersorii, cât și medicii – categoriile de bugetari cărora li se promiseseră cele mai mari creşteri de salarii – vor beneficia, doar teoretic, de majorări salariale de abia din ianuarie 2018 (jumătate dintre ele), urmând ca cealaltă jumătate să o primească din 1 martie 2018. Asta, dacă nu cumva, între timp, PSD nu se mai sucește o dată…
Este limpede pentru toată lumea că motivul pentru care Guvernul Grindeanu bate astăzi în retragere este legat de faptul că cineva le-a atras atenția „trâmbițelor” din coaliția de la guvernare că, pur și simplu, nu mai sunt bani pentru majorări din 1 iulie 2017. Serios? Ca să vezi, nu mai sunt bani! Întrebarea care se impune cu forța evidenței este: oare acei bani au existat vreodată în sacul statului? Evident că nu. Acei bani nu au existat nicăieri pentru a acoperi promisiunile fantasmagorice ale Guvernului PSD-ALDE. Era clar că suntem bombardați cu promisiuni fără acoperire în lumea reală. Toată lumea știa că erau doar niște minciuni sfruntate. Unora, însă, atât de mult le-au plăcut „basmele” pesediste, încât, chiar dacă rațiunea le-a dictat cu totul altceva, au votat-o orbește. Iar acum, culmea ironiei, în loc să se bucure că sunt în pragul vacanței de vară, cadrele didactice sunt pur și simplu revoltate că nu li se aplică majorările promise. Ghinion? Nu. Mai degrabă naivitate…
Ca toți bugetari care se respectă și cărora le este mereu gândul la măriri salariale, și majoritatea celor din corpul didactic au o înclinație de stânga. De altfel, majoritatea bugetară are o oarecare problemă cu direcția, însă nu-i învinuiește nimeni. Nu, atâta timp cât aceștia nu renunță la rațiune. În cazul de față, mereu am presupus că medicii și cadele didactice ar trebui să aibă la „colecție” puțin mai multe cărți citite decât bugetarul „pur sânge”. Astfel că aceștia nu ar trebui să înghită atât de ușor minciunile pe care politicienii le servesc în fuga lor oarbă după putere. Sincer, îmi vine foarte greu să cred că cele două categorii bugetare pot fi atât de credule încât să creadă toate aberațiile emanate de Dragnea.
Mai știm că politicienii de genul lui Dragnea sunt periculoși de buni într-ale fabulațiilor. Parșivitatea lor e notorie, ca să nu spun ostentativ de vădită. Asta știu ei să facă cel mai bine. Și anume să mintă că dețin “panaceul”, îndeosebi la ceea ce ne doare pe cei mai mulți dintre noi, respectiv buzunarul. Însă așteptările pe care le am de la profesori, trebuie să recunosc că sunt mult mai mari decât cele pe care le am de la asistaţii social. Cu excepția câtorva lideri de sindicat, în ultimul timp, n-am prea auzit profesori care să vocifereze împotriva programului de guvernare pesedisto-aldist. Sunt convins că cei mai mulți dintre ei nu au făcut-o nici măcar sub formă de bârfă, la țigara din pauza mare. Pentru că mulți profesori se tem inclusiv pentru scaunul lor de la catedră, astfel că se feresc să spună cu voce tare ce gândesc. Da, politrucii, știu bine că frica indusă subtil în mintea omului poate fi cea mai eficientă armă pentru a șantaja masele.
Așadar, concluzionând, realist vorbind, politicienii nu sunt nici proști, nici nebuni. Ei sunt doar o duzină de mincinoși, gata să profite de orice slăbiciune a fraierilor, care nu mor şi nici nu se schimbă, dar care se înmulţesc al naibii de repede.
