Modificarea legii sportului, o „ciorbă reîncălzită”

Legea educaţiei fizice şi sportului a stârnit foarte multe controverse în ultimii doi ani în sportul din România. Finanţarea activităţilor sportive de către autorităţile publice locale a devenit o problemă delicată. Au fost primării şi consilii judeţene care s-au văzut nevoite să iasă din acţionariatul cluburilor pe care le finanţau, având în prezent doar calitatea de finanţator, în timp ce, în alte zone ale ţării, autorităţilor publice locale li s-au permis să rămână în acţionariat.
Cluburile s-au văzut nevoite să depună proiecte pentru a primi bani de la bugetul local, dar şi obligate să asigure un procent de 10 la sută din bugetul total, bani ce trebuiau să provină din mediul privat.
Este cât se poate de clar că sportul din România supravieţuieşte astăzi cu ajutorul primăriilor şi consiliilor judeţene, însă din cauza faptului că legea era interpretabilă, primarii s-au temut să mai direcţioneze bani către sport, iar din această cauză, multe cluburi din România au ajuns în pragul falimentului.
Era nevoie de o reglementare a Legii sportului, dar nu una care să avantajeze doar anumite cluburi. Concret, primăriile şi consiliile judeţene vor avea dreptul de a aloca cluburilor 5 la sută din bugetul total, decizie care avantajează autorităţile locale din oraşele mari, iar cluburi din oraşele mici, precum sunt şi cele din Zalău, vor fi dezavantajate din acest punct de vedere.
Salvarea sportului românesc nu înseamnă nici pe departe adoptarea unei astfel de legi; este una prin care li se dă mână liberă primăriilor cu bugete consistente şi li se „bagă pumnul în gură” autorităţilor locale care dispun de buget mai redus.
În aceste condiţii, echipele din oraşele mici vor fi nevoite să caute bani din domeniul privat pentru a face faţă „granzilor” din sportul românesc. În caz contrat, se vor mulţumi cu un rezultate modeste la finalul sezonului, fiindcă bugetul lot nu va putea fi comparat sub nicio formă cu al echipelor din Capitală sau din alte municipii cu potenţial ridicat.
Într-un moment în care sportul românesc este foarte aproape de prăpastie, ministrul Dunca ne-a pus pe masă o „ciorbă reîncălzită”, care lasă, din nou, loc de interpretări.
Nu vrem nici în ruptul capului să conştientizăm că este nevoie de cu totul alte metode pentru a schimba imaginea umbrită a sportului românesc. Momentul zero din sportul românesc pe care vrea să-l depăşească ministrul Dunca va fi, de fapt, o continuare a mercenariatului, a intereselor obscure şi a dorinţei de a obţine rezultate pe termen scurt, iar CSS-urile şi alte cluburi care erau la un moment dat o rampă de lansare spre sportul de performanţă, vor rămâne în colaps.