Situația câinilor fără stăpân din municipiul Zalău este departe de a fi soluționată în mod fericit. Zeci de câini așteaptă în tăcere, cu ochii ațintiți înspre poarta ecarisajului de la “Citadin” ca cineva să întindă brațele către ei, să-i ridice și să-i scoată din acest infern. Ecarisajul din Zalău este așa cum îl știți: un loc al morții. Un spațiu la fel de strâmt cum e și viața acolo, măsurată în ore, apoi în minute care se scurg, de cele mai multe ori, până la ultima secundă fără ca cineva să să intre și să adopte un animal. Un suflet care abia așteaptă să ofere iubire, devotament și bucurie noului stăpân – cel care, printr-o răsturnare fericită a destinului, îi salvează viața.
Municipalitatea – chemată să se implice în salvarea câinilor fără stăpân
Doi dintre voluntari, împreună cu președintele Asociației pentru Protecția Animalelor “Ray” – Raisa Ludosan, au solicitat, luna trecută, o audiență la primarul municipiului, Ionel Ciunt, pentru a aduce la cunoștința edilului, dar și a și municipalității, o parte din neconformitățile și neregulile observate de-a lungul timpului în ceea ce privește activitatea și condițiile din adăpostul administrat de Citadin, implicit de Primăria Zalău. S-a depus o cerere pentru remedierea acestor probleme și s-au propus anumite soluții. A avut loc și o ședință în ziua urmatoare audienței, întrunire la care a participat, pe langă primar, și directorul societății Citadin și un reprezentant al adăpostului. S-a discutat în cadrul acestei ședințe, după cum ne declară membrii asociației, despre bugetul alocat adăpostului, despre modificările ce se vor aduce la ecarisaj pentru îmbunătățirea condițiilor, dar și despre o eventuală alocare a unor sume de către Primărie pentru sterilizare, în vederea stopării înmulțirii necontrolate și a prevenirii abandonului. Răspunsul primit de la municipalitate este în măsură să ofere speranțe, însă, până la concretizarea celor cuprinse în adresa trimisă asociației, lucrurile mai au de așteptat.
Primăria spune că, prin bugetul aprobat pe anul 2017, “au fost alocate fonduri pentru serviciul de gestionare al câinilor fără stăpân din Zalău, în regulament fiind cuprinse toate cerințele ce au fost adresate Primăriei de această asociație. Municipalitatea mai menționează în răspuns faptul că Adăpostul pentru câini urmează să fie modernizat și se va urmări respectarea de către operator a legislației în vigoare”. În privința sterilizării, municipalitatea va pregăti un Proiect de hotărâre de Consiliu Local pentru a fi alocate sumele necesare acestei activități, nefiind însă specificată o dată ori o sumă, în mod concret, până în acest moment.
Câinii mai puțin viguroși au primit suplimente și medicamente
Membrii Asociației au organizat, de Paște, o campanie de strângere de hrană și fonduri pentru sterilizari, tratamente etc, tot ceea ce este necesar pentru a pregăti animalele în vederea adopției. Au fost cumpărate inclusiv vitamine și suplimente, ce au fost date cățeilor mai slăbuți sau cu probleme de sănătate, pentru ca și ei la rândul lor, să aibă șanse egale cu cei mai viguroși, mai arătoși poate, în fața celor care doresc să adopte. Membrii Asociației, ca și oamenii cu suflet și dăruire din spatele comunității de pe Facebook Câinii de la Ecarisaj – Zalău, așteaptă, în continuare, orice sprijin. Pungi cu hrană uscată, conserve care nu au un preț mare, suplimente, recompense alimentare, vitamine, medicamente, produse de curățat, lese – orice ajutor fiind binevenit. Însă, dincolo de aceste ajutoare, gestul cel mai important, suprem chiar, este acela al adopției și este singurul care salvează viața acestor animăluțe. Pe de altă parte, posesorii de câini sunt îndemnați să sterilizeze animalele, pentru a nu mai fi nevoiți să recurgă la gesturi pe care nu și le doresc, cum ar fi abandonul, înstrăinarea sau, mai rău, lichidarea puilor, așa cum din păcate se întâmplă în multe cazuri.
Ce este sterilizarea și ce presupune această operație?
Sterilizarea presupune înlălturarea aparatului reproducător al cățelușei, pentru ca organismul să înceteze definitiv activitatea de reproducere, nemaiputând astfel da naștere vreodată puilor nedoriți. În ceea ce privește castrarea masculilor, fiecare testicul este înlăturat, iar vasele de sânge și canalul deferent sunt ligaturate. Companionii noștri nu vor simți nimic cât timp sunt sub influența anesteziei generale, în timpul operației și imediat după aceasta. Ei nu vor conștientiza ceea ce s-a întâmplat și nu vor fi afectați din punct de vedere psihic în urma acestei intervenții. Sterilizarea este o operație relativ simplă, de rutină, iar cățeii își revin după câteva zile, cu puțină îngrijire.
Sterilizarea este singura solutie eficientă și lipsită de cruzime, de reducere a numărului de câini nedoriţi, dar şi o intervenţie cu un efect pozitiv pe termen lung asupra sănătăţii animalului. La femele se vor preveni astfel anumite boli precum gestația si lactația falsa sau piometru – o infecție ce poate avea consecințe fatale pentru animal.
La masculi, unul dintre avantajele principale îl reprezintă limitarea afecțiunilor prostatei. La masculii necastrați, această glandă se poate mări treptat și poate dezvolta infecții și chiar tumori. Tratamentul acestor modificări include obligatoriu și castrarea. Sterilizarea salvează vieți, iar acest adevăr este cel mai important dintre toate cele care decurg din această operațiune! În primul rând, se exclude posibilitatea apariției unor pui care sa nu-și găsească o familie. Se exclude sau, cel puțin, se diminuează efectele obiceiului oamenilor de a mai abandona puii nedoriți. In condițiile în care pe străzi sunt multe animale fără stăpân, ființe ce cad zilnic pradă rautății gratuite venite din partea unor oameni, devin victime ale accidentelor de circulație, victime ale abandonului sau ajung în “lagărul morții” – ecarisajul.
Ideile preconcepute de genul: “o cățelușă trebuie să facă un rând de pui”, ,,nu vreau ca masculul meu sa se simta mai putin <<mascul>>”, ,,e nefiresc, lasă-l să se bucure de viață”, ,,sterilizarea e periculoasă sau costisitoare”, “așa a fost dat de Dumnezeu” plus alte mituri, nu fac altceva decât să sporească numărul de animale care mor zi de zi prin abandon.
Trebuie știut faptul că sterilizarea este obligatorie, iar abandonul puilor se sanctionează conform legilor în vigoare. Există și excepții de la obligativitatea sterilizării câinilor – este vorba de exemplarele care sunt dresați și aparțin Poliției, câinii de de expoziție, de vânătoare și cei înregistrați în asociația chinologică. Singura dovadă că un câine este de rasă este certificatul de origine (Pedigree). Este, de asemenea, obligatorie, microciparea animalelor cu stăpân. Cei care dețin un câine vor solicita înregistrarea acestuia în Registrul de Evidență al Câinilor cu Stăpân.
50 de suflete așteaptă chiar acum să fie salvate de la pieire
În acest moment, în Zalău, 50 de câini (aflați temporar în grija unor voluntari) așteaptă să-și găsească un stăpân și un cămin. Și la ecarisaj sunt câini care așteaptă, de asemenea, brațele salvatoare ale unor stăpâni cu suflet mare La adăpost sunt, în mod constant, între 15 și 20 de câini însă numărul lor rămâne mereu același pentru că, atunci când scade, motivul pentru care se întâmplă acest lucru nu este, din păcate, adopția… iar alții le iau locul celor care sunt eutanasiați. Câinii de la ecarisajul din Zalău, mai mici sau mai mari, mai slăbuți sau mai robuști, mai timizi ori mai îndrăzneți, au toți un numitor comun: viața lor se măsoară în ore acolo, în condițiile în care nu sunt adoptați până în ziua în care sunt programați la eutanasiere. Condițiile în care câinii își trăiesc ultimele clipe sunt sub orice critică. Mâncare la porție, de cele mai multe ori insuficientă și cu un aport nutrițional precar, spații sărăcăcioase, singurătate, un stres uriaș, din cauza căruia pot muri în orice clipă. Zilele trec, rămân orele, apoi minutele…, iar porțile se deschid din ce în ce mai rar pentru ca un stăpân să scape din ghearele morții aceste suflete.
Nu există campanii susținute de municipalitate, programul de vizită la ecarisaj este luni, marti, miercuri și vineri de la 8 la 9.30, un program inflexibil, imposibil de luat în calcul pentru un om care se află la locul de muncă ori la școală la acea oră. Este de neînțeles cum, între atâția directori, consilieri locali sau oameni cu răspundere, să nu se găsească cineva care să ia în serios această problemă și să demareze un proiect menit să dea rezultate cel puțin mulțumitoare. Programul la ecarisaj este făcut, așa cum arătam mai sus, parcă în ciuda iubitorilor de animale, personalul de acolo este de multe ori plictisit, distant, timpul trece și cuștile se golesc doar pentru un timp scurt, pentru ca a doua zi, celor plecați pe ultimul drum să le ia locul alte animăluțe care vor avea aceeași soartă. Cei care ne conduc, dar și noi, oamenii care poate avem posibilitatea să adoptăm un animal, trebuie să înțelegem faptul că ignoranța, lipsa de implicare și până la urmă, acceptarea tacită a unor crime – pentru că așa se numește uciderea unei ființe – ne trag în jos ca societate, ne trimit spre o involuție nu doar rușinoasă ci păguboasă inclusiv pentru generațiile care vin după noi.
Sigur că banii sunt puțini, știm asta și nu aruncăm vina exclusiv pe municipalitate; știm că și investițiile în lucruri lipsite de viață, în bunuri, în modernizări, sunt absolut necesare. Dar, oare, o minimă investiție din bugetul local pentru salvarea unor ființe, nu ne-ar aduce o bucurie plină, pe termen foarte lung, și nu una goală, trecătoare? Pe de altă parte, implicarea oamenilor și îmbrățișarea ideii de adopție cu mai multă fermitate, reprezintă însăși salvarea acestor câini. “Lumea nu se implică şi nici nu se complică. Dacă este vreun caz de abandon sau vreun maidanez încurcă pe cineva, cheamă hingherii, animalul este dus în adăpostul public, fără ca cei care procedează așa să se gândească la el ori la faptul că în 14 zile va fi eutanasiat, indiferent că e mare, mic, pui sau adult, alb sau negru. La fel de greu este şi să găseşti oameni cărora să le pese şi să se implice în asociație. Cel mai mare sprijin îl am de la prietenul meu şi de la 10-20 de oameni pe care ştiu că mă pot baza şi care îmi donează constant, atât cât pot”, susţine zălăuanca Raisa Ludoşan, cea care depune eforturi susținute pentru salvarea câinilor fără stăpân aflați și pe teritoriul județului nostrum cât și în Cluj.
Nu trebuie să uităm faptul că satisfacția redării dreptului la viață, prin puterea noastră de a decide, este inegalabilă, iar răsplata care vine din partea acestor ființe care au toate virtuțile omului, mai puțin viciile și răutatea lui, este imensă. Și durează exact atât cât durează viața lor.
Articol realizat cu sprijinul Grupului de pe reteaua Facebook „Câinii de la Ecarisaj – Zalau”.
SPUNE DA EUTANSIERII, AMERICANI AU SPUS DEJA! PENTRU IONUT!
Mai ganditi-va o data!
Excelent articolul ! Bine punctat si foarte coerent ! Felicitari ! Astfel de articole de presa trebuie sa apara in mod sustinut pana cand lumea va incepe sa constientizeze ca animalele de pe strada sunt responsabilitatea noastra, a tuturor si ca ele nu au cerut sa se nasca si sa traiasca pe strada.
Nu m-am gandit vreodata sa am un caine, pana cand o catea de pe strada mi-a cerut cu disperare protectia. I-am acordat-o si decizia s-a dovedit a fi foarte buna. O catea recunoscatoare, cu bun simt, cuminte, care nu cerea nimic pentru ea, protectiva cu fiul meu, un paznic pe care m-am putut baza. I-am pus numele Taki-Taki. Ieri seara a fost lovita mortal de o masina. Toti din familie plangem dupa ea.