Svend Slipsager – un prieten uitat al Zalăului

Simona Ciulea

Danemarca este una dintre țările cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. Și una dintre cele mai fericite, fiind în ultimii ani mereu pe podium în topurile care măsoară asta.
În urma cu 20 de ani, Ministerul Danez al Afacerilor Externe a finanțat un program pentru România – țară aflată la vremea respectivă în perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană. Ideea generoasă a acestui concept era aceea de a prezenta românilor principiile de bază și modul în care funcționează democrația în Danemarca.
Aşa se face că, în perioada 1997-2001 grupuri de sălăjeni au făcut vizite de câte două săptămâni în Danemarca. Un calcul simplu ne duce către cifra de 500 de persoane care au participat la aceste cursuri, sălăjenii reprezentând și un procent foarte mare din totalul românilor implicați în acest proiect.
Meritul pentru toate acestea revine unui om deosebit – Svend Slipsager. Întâmplarea l-a adus în vremurile acelea în Sălaj, pe filiera Centrului de Afaceri Transilvania. Iar aici a cunoscut oameni cu care nu doar că a colaborat foarte bine, dar a și legat prietenii care s-au întins peste ani. Așa se face că, cu ajutorul lui, grupurile din Sălaj au fost mereu prezente pe lista participanților la aceste “training courses”.
Pentru a încerca să redau impactul acestor vizite în Danemarca, trebuie să ne reamintim cum era lumea în 1997. Pentru că, deși pare că a fost ieri, și anii aceștia au trecut năucitor de repede, lumea noastră era extrem de diferită. Amintiți-vă că pentru a ieși din țară dincolo de Ungaria ne trebuia viză. Că nu apăruseră cursele aeriene low-cost și să zbori cu avionul era o experiență scumpă și exclusivistă. Că am putut să folosim primele noastre celulare la începutul anului 1998. Tocmai de aceea, o vizită într-o țară atât de specială precum Danemarca a fost o experiență de neuitat pentru toţi cei care au trăit-o.
Iar ceea ce a făcut experiența daneză și mai specială a fost programul acestor cursuri. Pentru că, prin seminarii și prin vizite, în cele două săptămâni petrecute acolo ne era prezentată societatea daneză în multe dintre aspectele sale. Programul era în funcție de componența grupului, iar participanții au provenit din multe domenii de activitate – profesori, fermieri, muzeografi, bibliotecari, întreprinzători, medici veterinari. Conceptul organizatorilor a fost să le ofere participanților oportunitatea de a vedea cât mai multe aspecte ale culturii, activității și vieții de zi cu zi din Danemarca. Tocmai de aceea, vizitele au inclus școli, grădinițe, biblioteci, primării, muzee, fabrici din diferite domenii. Dar și ferme, obiective turistice importante pentru istoria lor sau chiar un sanatoriu pentru persoane cu boli nervoase. De asemenea, fiecare grup a avut incluse în program și vizite la familii de danezi. Iar în Copenhaga se vizita Parlamentul,cu o prezentare a modului în care e structurat, cum funcţionează, se vorbea despre constituția țării – scurtă și simplă. Toate aceste întâlniri și vizite au reprezentat o experiență absolut specială pentru toţi cei care au trăit-o. Pentru că am văzut o lume rânduită, funcționând după reguli simple, unde respectul și bunul simț sunt la temelia tuturor conceptelor și faptelor. O țară mică și deloc spectaculoasă, cu oameni simpli, având o mentalitate complet diferită de a noastră.
Așa cum spuneam, marele merit pentru că noi, sălăjenii, am participat în număr atât de mare la aceste cursuri i se datorează unui om extraordinar – Svend Slipsager. I-aș fi spus Domnul Svend Slipsager dacă nu aș fi știut cum reacţionează la acest mod de adresare: “eu sunt Svend si doar atât”. E greu de creionat în câteva rânduri un portret al unui om cu o personalitate și activitate atât de complexe. Sociolog de profesie, Svend a fost tot timpul dornic să cunoască oameni din culturi diferite, să discute cu ei, să îi înțeleagă. Să îi invețe și, mai ales, să învețe de la ei. A predat sociologie și studii scandinavice la Universitatea AnnArbor din Michigan în Statele Unite. A călătorit mult în Africa și India pentru a ține cursuri de educație a adulților. A renunțat la aceste cursuri pentru a deveni director la Brandjberg “Folkehøjskole”. Am lăsat denumirea în daneză, pentru că nu există ceva echivalent în sistemul de educaţie din România, aceasta fiind o școală de educaţie non-formală a adulților care te ajută să te descoperi, să înțelegi la ce eşti bun și în ce direcție să te orientezi în cariera profesională. Apoi Svend Slipsager a fost consultant al Uniunii Europene și în această calitate a călătorit mult în țările din vechiul bloc comunist, unde a susținut cursuri despre principiile democraţiei în UE și, mai ales, despre cum funcționează sistemul democratic din Danemarca.
Toate aceaste experiențe și darul lui de a interacționa cu interlocutorii au făcut ca, în cadrul cursurilor din Danemarca, seminariile ținute de Svend să fie, de departe, cele mai interesante. Avea o modalitate inedită de a aborda subiectele, iar discuţiile cu el – pentru că nu erau prelegeri în sensul clasic al conceptului – ne provocau, ne scoteau din zona de comfort. La trainingurile lui, mentalitatea nordică, simplă și pragmatică, se ciocnea cu gândirea noastră latină de “lasă că merge și așa” sau “așa a rămas de pe vremea comuniștilor”. “Ce poți face tu ca să schimbi lucrurile în bine în țara ta?” – era una dintre întrebările lait-motiv. Și când începeam să ne găsim scuze, Svend ni le demonta una câte una, arătându-ne că multe dintre piedici sunt cele din mentalitatea noastră. Un alt lucru pe care insista foarte mult era lucrul în echipă. Practic ni se prezentau temeliile societății daneze, unde echipa este la baza tuturor structurilor, în opoziție cu individualismul nostru balcanic. Iar educația în acest sens începe încă din școală, unde copiii sunt invățați să lucreze împreună, deoarece e important pentru dezvoltarea viitoare a adultului să se poată integra în echipe unde fiecare să iși valorifice calitățile. La locul de muncă, în diferite activități și, de ce nu, și în familie – că şi aceasta e până la urmă o echipă. Un alt principiu aflat la temelia lumii daneze, de fapt a lumii nordice în general, asupra căruia Svend Slipsager insista în permanență, este toleranța. Acceptarea celorlalți fără prejudecăți de nici un fel.
Multe dintre lecțiile lui eu una le-am înțeles la multă vreme după… și i-am dat dreptate.
Svend Slipsager s-a declarat prietenul României – țară pe care a vizitat-o de nenumărate ori și pe ai cărei oameni a încercat să îi înțeleagă, înainte de toate, și să îi ajute. Sau să îi învețe să se ajute singuri. A reușit să facă oamenii să lucreze împreună într-o asociație a fermierilor. A contribuit la realizarea unor societăți mixte româno-daneze în diferite domenii de activitate.
Ca o recunoaștere pentru meritele sale, în 1999 i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca.
În anul 2001 Svend Slipsager a devenit Cetățean de Onoare al municipiului Zalău “pentru contribuția deosebită adusă în vederea includerii judeţului Sălaj și a municipiului Zalău în cadrul „Programului de cunoaștere a democraţiei europene”.
L-am reîntâlnit pe Svend într-o vizită recentă în Danemarca. Ne-a primit cu inima deschisă, alături de soția sa Ingrid, în casa lor cochetă, cu ghiocei sub ferestre. Am depănat amintiri la o cafea și am rememorat cu drag vremurile de odinioară. I-am spus cât de mult îi datorăm pentru tot ceea ce a făcut, deoarece acum, având perspectiva anilor care au trecut, conștientizăm și mai mult oportunitatea pe care ne-a oferit-o. Pentru că, vorbind cu alți participanți la aceste cursuri, am văzut că, și după atâta vreme, amintirile au rămas foarte vii și că experiența a fost una extraordinară pentru toți. Așa că mi-am permis să îi mulțumesc eu, în numele tuturor.
Spre marea noastră surprindere, atât Svend cât și Ingrid sunt încă bine conectați la realitățile românești și urmăresc cu interes tot ceea ce se petrece în țara noastră. Iar marele regret al lui Svend este că, din motive de sănătate, nu poate deocamdată să călătorească în România. Să regăsească oamenii și să revadă locurile pe care le cunoștea atât de bine odinioară.
Și mai are un regret. Că, deși este Cetățean de Onoare al Zalăului, nu a fost nici măcar o dată invitat la Zilele Zalăului. De nici unul dintre primarii sau staff-urile care s-au perindat la conducerea primăriei. Un lucru mărunt dar totuși important în mentalitatea lui – “de ce m-au făcut Cetățean de Onoare dacă nici măcar nu mă invită la Sărbatoarea voastră?”.
Svend Slipsager este un om care a crezut în oameni și a investit în ei fără să ceară ceva în schimb. A oferit unor concitadini șansa de a studia în Danemarca, iar unii dintre ei și-au găsit rosturile acolo. Datorită lui mulți dintre noi au avut ocazia să îi viziteze țara… cunosc oameni pentru care acest curs a fost prima ieșire din România și s-au întors de acolo absolut uimiți de tot ceea ce au trăit.
“De ce voi, românii, nu știți să lucrați împreună? Așa cum facem noi“ – m-a întrebat Svend în urmă cu mulți ani. Și a detaliat, din experiența lui românească – “adică stabilim un obiectiv, toți sunt de acord și când te-ai aștepta ca toată lumea să pună umărul și să tragă în aceeași direcție, voi începeți să vă certați între voi”. Am ridicat din umeri, iar răspunsul tot el mi l-a oferit: probabil că diferența vine din istorie. Strămoșii noștri vikingii, în bărcile lor, știau că dacă nu trag cu toți în aceași direcție și nu respectă cu toți comenzile celui pe care l-au ales la cârmă, se scufundă. Poate fi și aceasta o explicație. Poate o fi și clima aspră, care i-a modelat altfel decât pe noi. Cert este însă că, deși nu am fi crezut, danezii sunt oameni calzi și prieteni pe care te poţi baza. Care îşi respectă întotdeauna promisiunile. Iar prietenul nostru, Svend Slipsager, este un exemplu reprezentativ în acest sens.
Mulțumim Svend pentru tot ceea ce ne-ai oferit și te așteptăm în Zalău!