Inspectoratul scuză mijloacele

Nu mai pot cu Inspectoratul Şcolar. Cu toate acestea, vreau să subliniez din capul locului că nu am nimic cu conducerea acestei instituţii, nu le cunosc personal pe doamnele inspector şef ori inspector sef adjunct şi nu comunicăm de fel în mod direct pentru că există un purtător de cuvânt care face şi el cât poate sau, mai precis, cât este lăsat să poată. Sunt şi suntem – vorbesc în numele cotidianului nostru – alături de profesori, inspectori, elevi, în demersurile şi acţiunile lor indiferent ce cuprind şi la ce se referă şi facem eforturi, inclusiv în timpul liber, pentru a-i ajuta şi promova, atât cât putem şi noi cu ceea ce primim de la “împărăţie”.

Însă nu mă pot abţine să vă scriu despre încă o nefăcută a acestui inspectorat la nivel de conducere pentru că, nu doar că mi-am pierdut de pomană o zi de sâmbătă şi o jumătate de duminică aşteptând nişte confirmări în privinţa unor premii acordate deja într-o festivitate, însă am avut din nou ocazia să constat cât de greşit este condusă această insituţie cel puţin pe segment de comunicare cu noi, ăştia fără funcţii mari şi ifose asemenea. Sâmbătă s-a desfăşurat în Zalău un concurs regional de matematică şi informatică, un eveniment unic, foarte important pentru aceste discipline, pentru elevi şi pentru profesorii de matematică şi informatică din judeţ. Au participat mai multe judeţe din regiunea noastră, s-a depus efort la toate nivelurile, profesorii şi elevii s-au agitat fiecare cum a putut. Nu mai amintesc despre faptul că profesorii veniţi din alte judeţe au fost plimbaţi prin judeţ, pe la grădina botanică, duşi la masă, gâdilaţi la tălpi – în fine – aşa cum stă bine unui judeţ gazdă.

Toate bune şi frumoase; s-a terminat şi concursul, sâmbătă după-amiaza până seara târziu având loc festivitatea de premiere. Eveniment până la finalul căruia nu a putut rămâne niciun ziarist, fiind vorba de o festivitate care a durat destul de mult şi ţinând cont de faptul că ziua de sâmbătă a fost una foarte încărcată pentru toată presa prin evenimentele care s-au derulat începând încă de dimineaţa. Nu mai adaug faptul că este vorba despre timpul nostru liber, poate că nici nu contează pentru conducerea acestei instituţii faptul că ne consumăm zilele de odihnă pentru a le promova acţiunile, a scrie despre ele şi a le aduce „calde” în atenţia cititorului.

Am luat din timp legătura cu mai mulţi profesori care ne-au promis sprijin şi ne-au asigurat că vom avea listele cu cei premiaţi, în cursul serii de vineri. O parte din liste am apucat să le primim, însă la scurt timp, au sunat telefoanele: toată lumea, mega-disperată, ne-a rugat să nu cumva să publicăm ceva din ceea ce am primit “din greşeală”, pentru că doamna inspector şef se face foc şi pară. Prima dată nu am înţeles exact care ar fi motivul pentru care şefa inspectoratului ar putea fi scoasă din onoratele-i sărite, doar nu publicam vreo listă cu elevii care au fumat jointuri prin cluburi, sâmbătă seara. Pe urmă mi s-a explicat cu subiect şi predicat cine şi de ce anume se supără dacă în presă apar “date sau informaţii” fără ca şefa supremă sau cine îi ţine locul, să-şi pună semnătura şi parafa.

Aşa o fi. Nu neg o procedură, deşi am o ciudă uriaşă pe ea: e nevoie de aprobarea şefului şi pentru ceea ce e clar ca lumina zilei, pentru că aşa e la noi, profesorul care a pregătit, a fost de faţă, a fost şi premiat împreună cu elevul lui, habar nu are ce spune deci presa nu se poate baza pe el potrivit acestei proceduri care ar scoate-o şi pe bunica din minţi. Nici eu, ca ziarist, potrivit conducerii inspectoratului, n-aş fi avut voie să scriu lista câştigătorilor, chiar dacă a auzit-o şi o ştie deja un oraş întreg, cam asta este optica din vârful instituţiei. Vreau să ştie onorata conducere acestui inspectorat că niciun ziarist nu e plătit să suporte, mai ales în timpul lui foarte liber, toanele sau stilul absolut oribil de comunicare al acestei instituţii. Ca să fim bine înţeleşi.  Şi, dacă tot stau înţepenit cu laptopul în braţe, tocmai ca să scriu un articol pentru ziua de luni, inclusiv în interesul lor, în loc să merg la sala de sport ori la grătare cu prietenii, pentru că e weekend, măcar să am aceste date în timp util şi nu după ce expiră şi evenimentul, dar şi interesul pentru rezultate, nu-i aşa?

Dar, dacă chiar e nevoie de semnătura asta, oare nu poate fi dată încă de sâmbătă, după ce evenimentul se consumă? Sau duminică, poate? Ori poate luni dimineaţa, a cinşpea zi după scripturi? Nu, nu şi nu. Toată presa era pe “stand by” duminică la prânz, tipografiile erau şi ele pe pauză de ţigară, poate-poate şi-o pune doamna inspector şef semnătura pe Dumnezeu ştie ce, pentru că rezultatele, numele şi premiile, multe la număr, oricum fuseseră citite în plenul festivităţii, sâmbătă seara. Deci, nu discutăm de vreun secret de stat sau ceva ce nu putea fi dat publicităţii. Continui să nu înţeleg de ce nu au putut fi date aceste liste până duminică la prânz pentru a le putea publica pe prima pagină a ziarului de luni, locul fiind rezervat, încă de vineri, prin dorinţa mea şi acordul firesc al şefilor mei în acest sens, pentru că noi aşa am considerat că e normal: copiii noştri, cei mai isteţi din regiune, să ocupe cu numele şi fotografiile lor prima pagină a ziarului de luni! Dar nu, la noi la inspectorat nu este posibil pentru că, spun în cor profesorii (da, sunt mulţi!): „se supără conducerea”. 

Să vă mai spun că, acum când scriu, este luni, programul se termină şi noi nu avem aceste “liste oficiale”? Profesorii ne-ar fi ajutat cu drag, doar era şi interesul lor şi, mai ales, al copiilor. “Doamna inspector şef se supără foarte tare şi se lasă cu sancţiuni. N-am cum să vă ajut, îmi pare nespus de rău!”, mi-au spus şi alţi profesori, fiecare pe limba lui. Ceva, undeva, e putred. Ori noi suntem proşti şi deja acordăm prea multă atenţie unor evenimente care poate chiar nu trebuie promovate, ori profesorii ăştia ai noştri chiar se tem de cineva, ori ceva trebuie să se întâmple în instituţia asta pentru că eu cel puţin, asemenea mostre comuniste de comportament n-am văzut de când sunt, şi credeţi-mă că am destulă şcoală făcută înainte de 1989. Cum naiba să aştepţi sau mai precis ce semnături ori aprobări îţi mai sunt necesare după ce, cu o sală plină şi trei televiziuni de faţă, premiezi nişte elevi, explicaţi-ne că murim proşti, şi noi şi cititorii!

Aş dori, cu tot respectul pentru funcţiile, pregătirea şi prestigiul acestor inspectori, să dau un sfat conducerii acestei instituţii şi sunt convins că o fac în numele multor elevi şi cadre didactice: oameni buni, schimbaţi de urgenţă macazul pentru că faceţi nişte prostii mai mari decât funcţiile pe care le aveţi. Schimbaţi optica, comunicaţi, deschideţi ferestrele, capetele, liniile telefonice, mişcaţi-vă mai repede şi nu mai fiţi aşa înţepeniţi pentru că nu sunteţi nici simpatici şi nici productivi, în niciun sens. Pentru noi, a nu oferi nişte date care v-ar face cinste inclusiv vouă, ca instituţie, nu mai vorbim de copiii ăştia pe care tare aş fi vrut să-i laud şi să-i aplaud în ediţia de luni a ziarului, este un mister de ce suntem nevoiţi să trăim în acest fel sub conducerea voastră. 

Aliniaţi-vă la timpurile pe care le trăim şi noi şi ei, cei tineri, daţi dovadă un comportament modern, mai dezinhibat, care să se potrivească cumva cu elevii noştri, cu dorinţa lor de afirmare, cu zâmbetul lor, cu speranţa lor şi cu stilul lor relaxat şi sincer de a trata chiar şi evenimentele foarte serioase care ne compun vieţile. Lăsaţi ceva bun în urma voastră şi încercaţi să urniţi din loc un sistem oricum bolnav, bătrân, lovit de programe depăşite, de manuale expirate şi de o modalitate de lucru care ne aruncă la coada Europei în materie de învăţământ! Bocim în cor că „ne pleacă valorile”. Oare de ce pleacă de acasă tinerii noştri şi nu se mai întorc decât de Paşte şi de Crăciun, să-şi vadă părinţii şi bunicii rămaşi singuri pentru tot restul vieţii? Eu nu mai pot cu voi, sincer, iar dacă eu nu contez, sunt zeci de profesori, dacă nu sute, mii de elevi care îmi dau dreptate cel puţin în această problemă care, vă convine sau nu, a reuşit să strice total farmecul unui eveniment oricum rarisim şi strălucirea reuşitei elevilor noştri la acest concurs. Vă place?