Cel mai titrat antrenor din handbalul feminin românesc împlineşte luni 65 de ani, ocazie cu care, Gheorghe Tadici pune punct meseriei de dascăl.
Invitat special la pensionarea profesorului Gheorghe Tadici, Ovidiu Purdea Someş, redactor-şef la ziarul Diviziei 4 Infanterie „Gemina” – „Orizont Militar” şi solist de muzică populară, spunea că, pentru el, antrenorul echipei Handbal Club Zalău este al doilea frumos român pe care îl poartă în suflet, după Grigore Vieru. Sunt convins că mesaje de apreciere şi recunoştinţă au foarte mulţi dintre cei care îl cunosc, cu adevărat, pe profesorul, antrenorul şi omul Gheorghe Tadici.
Spunea primarul Ionel Ciunt, prezent şi el la evenimentul important din viaţa profesorului Tadici, că despre un astfel de personaj este greu să vorbeşti, fiindcă trebuie să-ţi alegi bine cuvintele, însă, în acelaşi timp, este şi simplu, deoarece ai multe de spus. A povestit şi o întâmplare: „Am avut noroc cu profesorul Tadici în primul an de facultate, când eram student în Bucureşti. M-a întrebat unul dintre profesori: De unde eşti, Ionică? Din Zalău, i-am răspuns. La care el a spus: da, ştiu, de unde este antrenorul Tadici”.
Şi Tiberiu Marc a dorit să ia cuvântul la pensionarea profesorului zălăuan.
„Când te gândeşti la profesorul Tadici vorbeşti, în primul rând, despre pasiune. N-am înţeles niciodată de ce a refuzat oferte mult mai tentante decât cele primite de la Zalău. Sunt convins că putea obţine rezultate într-un timp mult mai scurt decât s-a întâmplat aici. Cu toate acestea, a rămas la Zalău, a început şi continuă aici, făcându-l cunoscut prin handbal. Recunosc că nu am fost dintotdeauna un împătimit al acestui sport. Prima dată am fost, oarecum, spectator pe peronul gării din Zalău, când eram prefect, iar echipa a obţinut titlul naţional. Abia apoi am înţeles că handbalul poate fi şi un mod de viaţă. Doar prin pasiune şi printr-un „ochi versat” poţi să aduci jucătoare „abandonate” de alte cluburi şi să formezi într-un an o echipă cu care să te baţi cu aproape orice formaţie din handbalul românesc. Spun aproape, pentru că există un CSM Bucureşti, un fel de „sac fără fund”, a fost o parte din discursul preşedintelui Consiliului Judeţan Sălaj şi preşedintele onorific al HC Zalău.
Antrenorul şi profesoul Gheorghe Tadici împlineşte luni vârsta de 65 de ani, ocazie cu care, pentru cel mai titrat tehnician din handbalul feminin românesc se încheie un capitol al vieţii. Odată cu împlinirea acestei vârste, Tadici pune punct unei cariere de 43 de ani în care a fost dascăl, însă, nu şi celei de antrenor.
A început activitatea de profesor de educaţie fizică şi sport în 1974, la Liceul Real-Umanist (actualul Colegiu Naţional „Silvania” Zalău), continuând la Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul” din municipiu. A ajuns apoi la Clubul Sportiv Şcolar, unde a rămas până la împlinirea vârstei de pensionare. Ca dascăl şi antrenor, a promovat în Liga Naţională peste 60 de jucătoare, aproape jumătate dintre acestea ajungând şi la loturile naţionale.
Se încheie o perioadă frumosă de peste patru decenii, perioadă în care a cunoscut atât gustul succesului, cât şi al înfrângerii, însă, pe primul l-a savurat de mult mai multe ori. Tadici este omul cu cele mai mari realizări în handbalul din România. Ca antrenor, a obţinut cinci titluri de campion al României, de opt ori a devenit vicecampion naţional, iar de patru ori s-a clasat pe locul trei în Liga Naţională. A câştigat două Cupe ale României şi Supercupa României. Pe plan internaţional, Tadici a câştigat Supercupa Europei, Cupa Cupelor şi City Cup. Numai cu echipa din Zalău a fost prezent de 19 ori în cupele europene, având şi prezenţe în Liga Campionilor, o finală de cupă europeană, cinci semifinale, cinci sferturi de finală şi cinci optimi. A fost antrenor al României începând de la nivelul junioarelor, iar cu naţionala de senioare a devenit vicecampion mondial, campion mondial universitar, a mai obţinut locul patru la Mondiale, locul şapte la Jocurile Olimpice, având în perioada 2004 – 2008 cel mai bun ciclul olimpic din handbalul feminin românesc.
Ilie Dobre l-a numit „Magicianul de pe semicercurile Meseşului”. Pe bună dreptate, deoarece, prin ceea ce a realizat, Gheorghe Tadici este un „artist desăvârşit” al semicercurilor din România, chiar şi din afara ţării.
E putin probabil sa mai aparaun Tadici in viitorul apropiat ,nu numi in Salaj dar si in Romania cu o asemenea longevitate si palmares national,european si mondial La multi ani Dle profesor , sa ai parte de pensie pana la o suta de ani!A fost,este si o sa ramana un BRAND al Salajului si Zalaului . Merita titlul de cetatean de onoare daca nu il are cumva ..Bravo luipt tot ce a facut in cariera !
Acest personaj insemnat in viata acestui judet de zeci de ani ,ramane un reper al pasiuni pentru meseria pe care o face ,uneori chiar cu prea mult patos… ,dar mereu scoate maximum de la jucatoare ( unele mediocre,le ridica sus) si performanta cu un buget mic ! La multi ani ,fericiti ! Merita!
Da, Gheorghe TADICI este și rămâne un personaj de seamă al sportului sălăjean, românesc și internațional. Este o personalitate, un om cu aptitudini deosebite prin care și-a adus o contribuție valoroasă la dezvoltarea sportului, în general și a handbalului, în special.Opera lui, pot spune, este una semnificativă, realizată într-o perioadă fastă, în care viaţa lui s-a identificat cu sportul. Îl cunosc demult, suntem prieteni. Dincolo de orice, est un om deosebit. Ca arbitru republican de handbal, l-am arbitrat de multe ori, îi cunos caracterul. Ghiţă este un „fenomen”, când zici Zalău, te gândeşti şi la TADICI !!! Este mult de vorbit despre el, nu fac, acum, un „bilanţ” al activităţii lui. Totuşi, pe lângă cele spuse/scrise, mai zic, la repezeală:
Ca dascăl şi antrenor de fală,
A adus sălăjenilor multe bucurii,
Iar ca antrenor la naţională
Şi frumoasei…ROMÂNII !
Ghiţă TADICI, trimiterea comentariului meu a plecat prea repede. Aşadar, ca să ajungi la CENTENAR, îţi urez un sincer: LA MULŢI ANI !
Cu drag şi prietenie, Marin ŞTEFAN