Orgolii şi ambiţii pentru nimic

Întreg fotbalul românesc traversează o perioadă destul de cenuşie. „Sportul rege” din România este într-un regres, chiar dacă unii vor încerca să ne „orbească” cu altfel de păreri. Fotbalul nu mai e fotbal, nu mai este fotbalul de odinioară, când adversarii din Europa se temeau de echipe româneşti. Cândva, ajungeam în fazele superioare ale competiţiilor europene, chiar şi în Liga Campionilor. Astăzi, însă, facem doar act de prezenţă (ce a realizat Astra Giurgiu nu e deloc o performanţă notabilă).
Asistăm la un fotbal mizer, un fotbal în care primează banul şi interesele obscure ale conducătorilor. Pentru majoritatea jucătoarilor, primează banul, nu dorinţa de afirmare. Chiar dacă până în prezent au ieşit la iveală puţine cazuri, în fotbalul din România, în special la nivelul Ligii a III-a, fotbaliştii joacă la pariuri fără nicio jenă, iar unii chiar au tupeul să recunoască acest lucru.
Coborând puţin ştacheta şi privind campionatele judeţene, e jale în adevăratul sens al cuvântului. La acest nivel, fotbalul înseamnă doar orgolii şi ambiţii, înseamnă „fotbalişti cu fiţe” şi atât. Jucătorii sunt interesaţi doar „să dea bine” la public când ies de la vestiare, să impresioneze persoanele de sex feminin. Ambiţiile sunt deja atât de mari încât, dacă o echipă şi-a permis să-şi achiziţioneze un echipament complet, inclusiv sacoşă pentru tricou, şort şi ghete, conducătorii celorlalte cluburi „se dau de-a berbeleacul” pentru „a fi în rând cu lumea”. Asta îi interesează pe majoritatea celor implicaţi în fotbalul mic, „să dea bine” la spectatori, nu cu piciorul în minge. Şi, atât timp cât partea cu balonul rontund va fi trecută pe planul secund, nu vor apărea niciodată acei fotbalişti care să facă faţă la nivelul Ligii a III-a sau chiar mai sus.
În Sălaj, asistăm la cea mai disputată luptă din ultimii ani pentru titlul judeţean. Rapid Jibou, Unirea Mirşid, Flacăra Halmăşd, Dumbrava Gîlgău şi CS Barcău Nuşfalău au în acest moment şanse reale la câştigarea Ligii a IV-a, însă, nu aceasta ar trebui să fie principala ţintă a lor, ci promovarea într-un eşalon superior. Este clar că vorbim despre un buget incomparabil mai mare cu cel din Liga a IV-a, însă, dacă tot ai parcurs 40 de kilometri din „maratonul” fotbalistic, se poate face un efort suplimentar pentru a-i străbate şi pe ultimii doi.
Unirea Mirşid, campioana din sezonul trecut şi câştigătoarea fazei judeţene a Cupei României, a cedat ruşinos lupta la barajul pentru promovarea în eşalonul trei. Nu spun că alte echipe din judeţ ar fi realizat mai mult, însă, afirm cu tărie că strategia fotbalului din Sălaj ar trebui să fie cu totul alta. Dacă privim doar bazele sportive, echipa din Gîlgău ar fi cea mai îndreptăţită să facă pasul spre Liga a III-a, dar, din punct de vedere al lotului, sunt alte formaţii care ar putea accede probabil mai uşor în eşalonul trei. Însă, este greu de închipuit că toţi conducătorii celor cinci echipe se vor pune la o masă şi vor face tot posibilul ca una dintre formaţii, indiferent care, să promoveze în Liga III-a, nu doar să câştige competiţia organizată la nivel de judeţ. Până nu vom conştientiza că imaginea fotbalului sălăjean nu înseamnă nici pe departe doar câştigarea Ligii a IV-a, nu vom putea vorbi despre un fotbal de calitate. Vom discuta, în continuare, doar despre orgolii şi ambii, adică, despre nimic.