Un raport de audit efectuat de către reprezentanţii Curţii de Conturi la Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a scos la lumină o serie de probleme privind gestionarea fondurilor alocate programelor sociale, în vederea susţinerii activităţii şcolare a elevilor din medii defavorizate.
Misiunea de audit al performanţei a avut ca obictive analiza cadrului legal aplicabil implementării programelor sociale în vederea formulării unor propuneri pentru îmbunătăţirea acestuia; evaluarea capacităţii instituţionale şi organizatorice a entităţii implicate în implementarea şi derularea programelor; analiza modului în care se realizează programarea, asigurarea şi repartizarea resurselor financiare pentru implementarea programelor; evaluarea gradului de realizare a obiectivelor, respectiv identificarea şi eliminarea cauzelor care au condus la nerealizarea acestora.
„Ţinta prezentei misiuni de audit al performanţei o constituie evaluarea modului în care ţara noastră poate atinge obiectivul de reducere a ratei de părăsire timpurie a şcolii, care conform Strategiei Europa 2020 este de 11,3 la sută”, precizează Curtea de Conturi.
Astfel, au fost luate la puricat programul naţional „Bani de liceu”, „Rechizite şcolare”, programul educaţional „A doua şansa”, „Laptele şi cornul”, „Fructe proaspete în şcoli”, transportul elevilor de la şi către unităţile de învăţământ, programul naţional de protecţie socială „Bursa profesională”, „Euro 200” şi „Şcoală după şcoală”.
„Bani de liceu” pentru chiulangiii sălăjeni
Prin „Bani de liceu” se acordă de la bugetul de stat un sprijin financiar lunar în valoare de 180 de lei elevilor care urmează, la cursuri de zi, liceul şi care provin din familii al căror venit brut lunar pe membru de familie realizat în ultimele trei luni anterioare depunerii cererii este de maxim 150 lei, precum şi pentru elevii care beneficiază de o măsură de protecţie socială ori aflaţi sub tutelă, în cazul respectării condiţiei de venit.
În urma verificărilor realizate, auditorii Curţii au constatat că prin acordarea respectivului sprijin financiar, din 2004 încoace, a influenţat pozitiv menţinerea elevilor în sistemul de învăţământ preuniversitar, descurajând fenomenul de părăsire prematură a şcolii şi conducând la diminuarea fenomenului de abandon şcolar înregistrat la nivelul liceal în rândul tinerilor care provin din medii sociale defavorizate economic. Totuşi, susţine sursa citată, programul ar fi mult mai eficient dacă s-ar actualiza pragul maxim al veniturilor realizate pe membru de familie,de la 150, la 246 de lei, precum şi cuantumului sprijinului financiar de 180 lei, neschimbat de 13 ani.
Controlul financiar efectuat de Camera de Conturi Sălaj la Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj a scos la iveală o serie de abateri şi nereguli cauzatoare de prejudicii, precum şi abateri financiar – contabile cu impact asupra realităţii şi acurateţei situaţiilor financiare.
Astfel, au fost angajate şi efectuate plăţi nelegale ale acestui sprijin financiar acordat unor elevi care nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege privind limita maximă a venitului brut lunar pe membru de familie realizat în ultimele trei luni anterioare depunerii cererii, respectiv de maxim 150 lei. Verificările au scos în evidenţă faptul că nu în toate unităţile şcolare au fost monitorizate absenţele nemotivate înregistrate de elevii beneficiari ai programului „Bani de liceu”, condiţie impusă de prevederile legale pentru menţinerea în plată. Din cauza acestei abateri, banii au ajuns şi la elevi pentru care sprijinul financiar trebuia să fie sistat după ce au cumulat în catalog peste 20 de absenţe nemotivate.
Dezinteres pentru caietele de 25 de lei pentru şcolari
Pentru a veni în sprijinul familiilor al căror venit mediu net lunar, pe membru de familie, realizat în luna iulie a fiecărui an, este de maxim 50 la sută din salariul de bază minim brut pe ţară, Guvernul acordă rechizite şcolare în valoare maximă de 25 lei/pachet/elev din învăţământul primar şi 30 lei/pachet/elev din învăţământul gimnazial. Potrivit raportului de audit, la nivelul Ministerului Educaţiei nu există studii reale privind impactul programului de acordare a acestor produse din perspectiva susţinerii activităţii şcolare a elevilor din medii defavorizate, precum şi modul în care acest program a influenţat creşterea numărului elevilor care îşi continuă studiile. Totuşi, punctează sursa citată, acordarea pachetelor de rechizite constituie un ajutor real pentru familiile dezavantajate social (în special din mediul rural), cu mai mulţi copii, fără venituri permanente şi implicit, în atragerea şi menţinerea copiilor în sistemul de învăţământ preuniversitar de stat.
Analiza efectuată de Curtea de Conturi a evidenţiat că atât numărul estimat de beneficiari, cât şi fondurile alocate au înregistrat un trend descendent astfel că, în anul şcolar 2015/2016 suma alocată pentru achiziţionarea de rechizite şcolare a înregistrat o scădere cu aproape 29 de procente comparativ cu anul şcolar 2012/2013. Situaţia este pusă atât pe seama reducerii populaţiei şcolare din ciclul primar şi gimnazial, dar şi solicitării tot mai reduse din partea părinţilor de a beneficia de acest ajutor financiar. „Motivaţia constă în primul rând în percepţia părinţilor că valoarea pachetelor de rechizite şcolare este mai mică decât cheltuielile ocazionate de obţinerea documentelor necesare depunerii solicitărilor. De asemenea unele primării au condiţionat eliberarea adeverinţelor de venit, de plata integrală a impozitelor şi taxelor locale. În aceste condiţii, multe familii renunţă să se deplaseze la acea instituţie pentru a obţine o adeverinţă de venit, astfel abandonând demersurile necesare pentru solicitarea unui pachet de rechizite şcolare”, se arată în raportul de audit.
Rechizite pe care se depune praful
În ciuda acestei realităţi, atrag atenţia reprezentanţii Curţii, stocurile de pachete cu rechizite şcolare au crescut în anul şcolar 2015-2016 cu 52,7 la sută faţă de anul 2012-2013, în timp ce numărul real de beneficiari s-a redus cu 27,4 la sută în acelaşi interval de timp. Într-o astfel de situaţie se regăseşte şi Sălajul, determinată de faptul că s-au achiziţionat rechizite cu mult peste nivelul necesităţilor reale ale beneficiarilor, fără a se ţine cont de stocurile existente din anii anteriori, ceea ce a condus la crearea de stocuri fără mişcare sau cu işcare lentă şi implicit la imobilizarea sau utilizarea ineficientă a fondurilor bugetare. „Prin fundamentarea necorespunzătoare a necesarului de rechizite şcolare, s-a juns la situaţii în care stocurile de rechizite şcolare rămase neutilizate la finele anului calendaristic, să reprezinte mai mult de 50 la sută din numărul de pachete care au fost distribuite efectiv elevilor în anul respectiv”, spun auditorii.
Achiziţii cu întârziere
O altă abatere constatată la Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj cu privire la modul de implementare şi derulare a acestui program se referă la nerespectarea calendarului acţiunilor privind acordarea de rechizite şcolare, respectiv lansarea procedurilor de achiziţie publică, finalizarea achiziţiei pachetelor de rechizite, stabilirea listei finale a beneficiarilor de rechizite la nivelul unităţii şcolare, distribuirea pachetelor către beneficiari, etc. Conform calendarului până în data de 22 august a fiecărui an şcolar trebuia finalizată achiziţia pachetelor de rechizite şcolare, iar în perioada 26 septembrie-10 octombrie acestea trebuiau distribuite către beneficiari. În realitate, spun auditorii, lansarea procedurii de achiziţie şi finalizarea acesteia cu întârziere a condus la distribuirea rechizitelor şcolare cu mult mai târziu de 25 septembrie, respectiv în luna decembrie sau ianuarie a anului următor. Acest lucru a afectat calitatea actului educaţional, nefiind asigurate condiţiile optime pentru începerea anului şcolar.
Conform raportului, carenţele constatate au fost posibile în condiţiile lipsei unor proceduri operaţionale care să stabilească în mod unitar modul de estimare, organizare, distribuire şi evidenţiere a pachetelor de rechizite atât la nivel de ISJ cât şi la nivelul unităţilor şcolare, precum şi nedesfăşurării unor misiuni de control şi audit intern asupra eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cu care sunt utilizate fondurile alocate programelor sociale.
Pentru o mai bună derulare a programului social, auditorii recomandă simplificarea documentelor necesare întocmirii dosarului de solicitare a rechizitelor şcolare, implicarea autorităţilor locale într-o mai bună conlucrare cu unităţile şcolare în vederea eliberării în timp util a adeverinţelor de venit solicitate, precum şi actualizarea valoarii maxime a pachetului de rechizite, în funcţie de indicele de creştere a preţurilor de consum.
Elevii primesc cele mai ieftine cornuri
În ceea ce priveşte programul „Laptele şi cornul”, raportul atrage atenţia asupra faptului că limita valorii zilnice a produselor nu a fost actualizată în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor, astfel existând riscul afectării calităţii produselor. Mai mult decât atât, achiziţia se face doar în baza unui singur criteriu de atribuire respectiv preţul cel mai scăzut, deşi în acest fel pot fi achiziţionate produse slabe calitativ, iar unele unităţi de învăţământ nici măcar nu au autorizaţie sanitară de funcţionare.
În vederea unei mai bune implementări a programului ”Fructe proaspete în şcoli”, auditorii recomandă introducerea posibilităţii de diversificare a fructelor, în funcţie de perioada de recoltare, astfel încât acestea să fie cât mai proaspete şi din producţie românească. Astfel, în anumite perioade din an, merele să fie înlocuite cu cireşe, căpşuni, piersici ori pere. În plus, programul ar putea fi extins pe toată perioada anului şcolar, nu numai 88 de zile cât este în prezent, inclusiv în rândul elevilor de liceu. Utile ar fi şi simplificarea procedurilor de recuperare din fondurile UE a sumelor utilizate, introducerea orelor de predare a cunoştinţelor referitoare la alimentaţia sănătoasă a oamenilor, iniţierea şi dezvoltarea activităţilor extra-şcolare cât mai diversificate, cu implicarea directă a copiilor, purtarea unor discuţii cu aceştia referitoare la beneficiile unei alimentaţii sănătoase, dar şi atragerea părinţilor în procesul de responsabilizare şi conştientizare a beneficiilor consumului de fructe, astfel încât aceştia să se implice mai mult în educaţia copiilor privind alimentaţia sănătoasă, programul fiind destinat şi pentru a-i ajuta pe părinţi în tingerea acestui scop.
Bani mărunți pentru abonamentele elevilor
Misiunea de audit a evidenţiat că tarifele maxime practicate de operatorii de transport auto pentru abonamentele lunare ale elevilor au înregistrat valori de până la 4,5 ori mai mari decât tarifele practicate, pe distanţe similare, de CFR Călători SA pentru abonamentele lunare de transport feroviar de călători. „Distanţa medie naţională pe care trebuie să o parcurgă zilnic un elev ce face naveta este de 18 km. Preţul mediu al unui abonament lunar pentru această distantă este de 150 de lei. Din această sumă, elevului i se decontează în prezent 56 de lei, astfel că aproape 100 de lei trebuie acoperiţi lunar din bugetul familiei elevului. Astfel, se poate concluziona faptul că, urmare plafonării valorii de decont a abonamentelor lunare de transport a elevilor, s-a înregistrat o diminuare a dreptului de decont cu peste 60 la sută. Doar 2,3 la sută din elevii navetişti se încadrează în barem beneficiind de decont integral, restul fiind nevoiţi să suporte diferenţa”, se mai arată în raport.
„Şcoală după şcoală”, la limita legii
Şi programul „Euro 200”, care asigură un ajutor de 200 de euro pentru un calculator nou elevilor din învăţământului de stat sau particular acreditat, în vârsta de până la 26 de ani, care provin din familii cu venituri brute lunare de maximum 150 lei pe membru de familie, a înregistrat deficienţe în derulare. Spre exemplu, coordonarea programului nu a urmărit o bună gestionare a fondurilor alocate, iar personalul desemnat cu atribuţii în derularea programului nu este suficient de bine pregătit/instruit.
De îmbunătăţiri are nevoie şi „Şcoală după şcoală”, un proiect de oferă oportunităţi de învăţare formală şi nonformală, pentru consolidarea competenţelor, învăţare remedială şi accelerare a învăţării prin activităţi educative, recreative şi de timp liber şi se adresează atât elevilor din învăţământul primar, cât şi elevilor din învăţământul secundar.
Aici, activităţile din cadrul entităţilor nu corespund cu obiectivele si cerinţele stabilite în cadrul programului, neasigurând calitatea şi nefiind orientate spre copii proveniţi din medii defavorizate, personalul desemnat cu atribuţii în derularea programului nu este suficient de bine pregătit/instruit. „În concluzie, implementarea, monitorizarea şi desfăşurarea programului „Şcoală după şcoală” s-a desfăşurat <>”, susţin auditorii.
