In memoriam: Ioan P. LAZĂR – învăţător, editor şi publicist

Miercuri, 22 februarie 2017, s-au împlinit 155 de ani de la naşterea învăţătorului, editorului şi publicistului Ioan P. LAZĂR, cărturar de seamă, om de cultură şi mare patriot român, cel care a înfiinţat prima tipografie românească la Şimleu Silvaniei. Ideea aducerii aminte despre acesta mi-a venit consultând ineditul „Calendar Istoric al Sălajului”, realizat de dl. Daniel Mureşan – directorul Ziarului „Magazin Sălăjean”.
Ioan P. Lazăr a văzut lumina zilei în ziua de 22 februarie 1862, în localitatea Suciu de Sus (acum, în judeţul Maramureş). După ce a absolvit „Preparandia Greco-Catolică” din Gherla (în anul 1880), Ioan P. Lazăr a fost repartizat învăţător la Şcoala Confesională din Şimleu Silvaniei, unde a activat cinci ani. Apoi, între anii 1885-1907, a fost contabil- şef la Banca „Silvania” Şimleu Silvaniei, perioadă în care , ca propietar, Ioan P. Lazăr a înfiinţat Tipografia „Victoria” (în anul 1903) – fiind prima tipografie românească din Transilvania de Nord, cu sprijinul substanţial al lui Andreiu Cosma – preşedintele asociaţiei şimleuane „Casina Română”. El a fost un harnic membru al „Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni”, remarcându-se prin organizarea şi desfăşurarea „lecţiilor deschise”, adevărate modele pedagogice în cadrul activităţilor Cercului „Valcău-Crasna”. Concomitent, s-a preocupat de culegerea şi valorificarea folclorului şi a tradiţiilor populare româneşti din arealul geografic al Sălajului. În plus, a fost un publicist activ, cu articole nenumărate şi pe teme diverse în: Revista Tribuna din Sibiu, Gazeta Învăţătorilor, Gazeta de Duminecă, Învăţătorul Român şi Păstorul Sufletesc – ultimele patru tipărite la tipografia lui, Victoria, din Şimleu Silvaniei.
Totuşi, o mare realizare a sa a fost editarea cărţii „Schiţa monografică a Sălagiului”, împreună cu dr. Dionisie Stoica, apărută cu prilejul Serbărilor Revistei „Astra” la Şimleu Silvaniei, desfăşurate în zilele de 6 – 9 august 1908. Cartea prezintă date despre istoria comunităţilor româneşti din Comitatul Sălaj, printre care se află localităţile: Bădăcin, Măerişte, Badon, Bocşa, Giurtelecu Şimleului (atunci, cea mai mare comună românească din apropierea oraşului Şimleu Silvaniei) şi Lompirt. Ca atare, în 5 aprilie 1909, Majestatea Sa Carol I, regele României, l-a decorat pe Ioan P. Lazăr, proprietarul-editor al „Gazetei de Duminecă”, cu „Medalia Jubiliară Carol I”, în semn de recunoaştere şi apreciere a activităţii sale editoriale şi publicistice.
Din păcate, Ioan P. Lazăr a decedat la 19 noiembrie 1915, în Şimleu Silvaniei, la numai 53 de ani. El a fost o personalitate marcantă a oraşului de la poalele falnicei Măguri, Şimleu Silvaniei, un „Braşov al Nordului”, cum l-a numit Ion Simionescu – preşedintele Academiei Române (în anul 1927), un important centru spiritual al pitoreştilor meleaguri ale străvechiului şi binecuvântatului Sălaj. Ion P. Lazăr a fost un adevărat luptător pentru redeşteptarea naţională şi culturală a românilor sălăjeni (părerea mea), alături de bravii bărbaţi de neam şi ţară din acele „vremuri întunecate”, sub oblăduirea lui Alimpiu Barboloviciu – vicarul Ţării Silvaniei. De aceea, se cuvine să ne închinăm cu pioşenie memoriei lui, întru cinstirea activităţii sale didactice, editoriale şi publicistice, desfăşurată pentru propăşirea românilor sălăjeni şi nu numai.

Prof. Marin Ştefan