In memoriam: Ioan POP – un om pentru oameni!

La mijlocul lunii lui Făurar, în dimineaţa zilei de duminică, 12 februarie 2017, ne-a părăsit, după o grea şi îndelungată suferinţă, Ioan POP – fostul primar al oraşului Şimleu Silvaniei. Acesta a văzut lumina zilei în urmă cu aproape 84 de ani, în 26 septembrie 1933, la Bobota, judeţul Sălaj. A fost o marcantă personalitate şimleuană şi sălăjeană, una cu un înalt caracter şi spirit patriotic, pe un real fond edilitar- gospodăresc. A fost primarul oraşului Şimleu Silvaniei 18 ani, în trei rânduri: 1964-1966, 1974-1986 şi 1996-2000, fiind pe cât de ambiţios şi dinamic, pe atât de entuziast şi generos cu semenii săi. Era un om corect, dezinvolt şi plin de viaţă. Era din cale-afară de sociabil, îi plăceau istoria şi muzica, fiind un bun recitator şi chiar interpret de cântece, cu predilecţie spre cele patriotice şi populare. A fost „un om pentru oameni”!
L-am cunoscut în urmă cu 52 de ani, la „Arena Sportivă” a oraşului (actualul Stadion „Măgura”), la deschiderea festivă a unui concurs de atletism – faza raională Şimleu (Regiunea Crişana). De atunci, i-am purtat, necontenit, tot respectul, având şi un sprijin substanţial din partea domniei sale la organizarea şi desfăşurarea nenumăratelor activităţi sportive. Aşa am devenit şi am rămas prieteni adevăraţi. De câţiva ani, când boala i s-a agravat, m-a rugat să-i prezint înregistrările mele video de la diferite activităţi cultural-istorice şi sportive. La una dintre acestea, mi-a spus povestea vieţii sale, făcându-i şi un DVD. Ca atare, prezint, succint, câteva date…
După cele patru clase primare (Bobota) şi cele gimnaziale (Liceul „Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei), a absolvit Şcoala Medie Tehnică de Zootehnie din Carei (1953) ca şef de promoţie, primind „Diploma de Merit” cu dungă roşie, pe baza căreia a intrat la facultate fără examen de admitere. Totuşi, în primăvara anului 1954 a fost recrutat pentru piloţi de aviaţie militară la Aeroportul „Bobocul” din Buzău, dar din cauza „originii nesănătoase” a fost detaşat la U.M. 1250S „Băiţa Plai” în Munţii Bihorului, la extracţia uraniului (până decembrie 1956). După ce a fost inginer zootehnist la Punctul Agricol Sărmăşag şi tehnician zoo-veterinar în Uileacu Şimleului, a fost numit (fără voia lui) secretar la Sfatul Popular Pericei şi, apoi, secretar al Consiliului Popular Uileacu Şimleului (1959-1964). După primul „mandat” de primar (1964-1966), a fost numit secretar pe probleme de agricultură la Raionul Şimleu, iar între anii 1967-1971 a fost student la zi, la Facultatea de Istorie (Academia „Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti). Revenind pe meleaguri sălăjene, a îndeplinit funcţia de preşedinte al Consiliului Orăşenesc al Sindicatelor (1972-1974) şi, din nou, primar al oraşului Şimleu Silvaniei (1974-1986) – o perioadă de „înflorire” a urbei Şimleului, din multe puncte de vedere, cum îi plăcea să spună, pe drept cuvânt, cu destulă mândrie. În acele vremuri, printre multe realizări (Întreprinderea de Materiale Izolatoare; Fabrica de Mobilă; Filatura de Bumbac; Abatorul de bovine şi ovine; Fabrica de pâine; Secţia de armături metalice; clădirea nouă a Liceului „Simion Bărnuţiu”, cu sală de sport; Fabrica de Şampanie „Silvania”; tribunele acoperite de la stadion; Spitalul orăşenesc cu 430 de paturi şi Policlinică; Sala de Sport a sindicatelor şi Popicăria; promovarea echipei de volei „Silvania” în Divizia Naţională „A” în anul 1978 şi, apoi, câştigarea Cupei Balcanice; promovarea echipelor de fotbal „Viitorul-Gloria” şi „Izomat” în Divizia „C”; Şcoala Specială cu săli de clasă, internat şi cantină; peste 1.500 de apartamente pentru locuit şi patru centrale termice de cartier; alimentarea cu apă, canalizarea şi staţia de epurare; Baza sportivă şi de agrement „Cubic”, cu ştrand şi pistă pentru karting etc.), a avut curajul să-i pună în posesie pe mulţi şimleuani cu diferite terenuri, mai ales cu pomi şi viţă-de-vie pe Măgura Şimleului! Ca atare, a ajuns să fie deosebit de iubit şi respectat de către concetăţenii săi. Între anii 1986-1990 a avut funcţia de director al Întreprinderii Judeţene de Cinematografie Sălaj, perioadă în care a obţinut şi doctoratul în istorie (1987). S-a pensionat în anul 1990, dar, candidând ca independent, a fost ales pentru a treia oară primar al oraşului (1996-2000), când a obţinut toate aprobările pentru alimentarea cu gaz a oraşului. În anul 2000 a fost ales membru al Consiliului Dirigent al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Şimleu Silvaniei, funcţie pe care a deţinut-o până la moartea sa.
Pentru întreaga activitate, Ioan Pop a fost decorat de 16 ori cu ordine şi medalii ale României, a primit 30 de diplome cu diferite prilejuri, printre care şi „Diploma de Cetăţean de Onoare” al oraşului Şimleu Silvaniei, pentru nobila şi neobosita activitate de o viaţă, pusă în slujba colectivităţii şimleuane (2010).
De menţionat că, în anul 1960, Ioan Pop s-a căsătorit cu învăţătoarea Cornelia Silvia (Viuţa) Pop, având împreună trei copii: Camelia – decedată când era mică, Carmen Ioana – profesoară la CN „Simion Bărnuţiu” Şimleu Silvaniei şi Horea Dionisiu – doctor în istorie la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău. De la cei doi copii are trei nepoţi: Horaţiu, Sandra şi Daina.
Din păcate, primarul Ioan Pop a plecat sus, la Cer, în dreapta Domnului, lăsând un gol în inimile celor care l-au cunoscut şi, mai cu seamă, în inimile celor din familia sa. De aceea, se cuvine să-i aducem respectul cuvenit şi să-i păstrăm, mereu, frumoasele amintiri.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească-n pace!

Prof. Marin Ştefan