Autor: Jeanne De Salzmann
Când citim, ce anume ne face receptivi la un mesaj, la mesajul care ar putea fi o urmă a unei alte căutări? Iar după ce îl primim, cum ne continuăm căutarea în mijlocul uitării şi al confuziei? Nu de puţine ori, pornirile obişnuite, dorinţele obscure, orbirea şi fricile ne derutează complet sau, şi mai ciudat, se deghizează şi iau înfăţişarea acelei aspiraţii profunde către ceea ce ne depăşeşte. Iar când întunericul pare că a ascuns totul, chiar atunci când speranţa pare complet pierdută, este posibil, în mod neaşteptat, să fie simţită acea prezenţa care călăuzeşte. O astfel de prezenţa se află în cuvintele doamnei Jeanne de Salzmann; în ceea ce ne spune pot fi regăsite speranţa şi îndrumarea. Este o posibilitate şi nicidecum o garanţie, este o încercare, singură care, în ciuda agitatei noastre desertaciuni, ne arată adevărată măsură.
Gheorghii Ivanovici Gurdjieff (1866-1949) a privit cunoaşterea realităţii – ceea ce el numea adevărată „cunoaştere a fiinţei” – că pe un curent care curge din îndepărtată Antichitate, transmis din epoca în epoca, de la un om la altul, de la o rasă la altă. El a privit această cunoaştere drept mijlocul indispensabil de a obţine libertatea interioară, eliberarea. Pentru aceia care caută să înţeleagă sensul vieţii omeneşti în univers, el spunea că scopul căutării este de a străbate şi ajunge la acest curent, de a-l găsi. Atunci rămâne acolo doar „să cunoşti” pentru „a fi”. Însă pentru a cunoaşte, îi învaţă el pe ceilalţi, este necesar să descoperi „cum să cunoşti”.
Cartea poate fi comandată de la Web: http://www.edituraherald.ro
