Fură şi nu cerceta!

Nu ştiu ce e mai grav, faptul că Ordonanţa proaspăt fătată de aleşii noştri scapă de păcate destui nesimţiţi şi hoţi (criminalii, pedofilii şi tâlharii cică nu primesc dezlegare la lanţuri, uau, ne-am liniştit!) sau felul, modalitatea prin care această ordonanţă a ajuns să vadă lumina tiparului la Monitorul Oficial. Astfel de Ordonanţe, după cum orice popor sănătos la cap şi cu un minimum de educaţie ştie, nu se dau pe repede-înainte, nu se dau în miez de noapte şi nu trebuie, sub nicio formă, să reprezinte capul listei “to do” (de făcut) pentru un Guvern proaspăt instalat la putere.

De celelalte nu trebuie nu mai amintesc, pentru că sunt prea multe şi, personal, nu consider o scuză a celor care au scos din puţul intereselor această Ordonanţă, faptul că am fost presaţi din afară ori pentru că nimeni nu mai semnează documente de frică să nu fie legat. Trucuri vechi, dragi români. În fapt, prin această cosmetizare a codului penal, funcţionarii, demnitarii şi politicienii vor putea abuza de funcţie până când aceasta încetează să mai respire şi vor fura de la stat, din buzunarul nostru, al sărăciţilor, cât vor pofti. Sub condiţia ca găuroiul produs să nu depăşească două miliarde de lei vechi.

 În cealaltă poveste, cea cu graţierea şi amnistia, există raţiuni pentru care acestea au fost trecute în legea penală, altfel nu ar mai fi fost inventate. Însă, atât în privința abuzului în serviciu cât și în materia grațierii ori amnistiei, felul în care guvernanții fac din acestea pârghii pentru interesele tuturor celor care ne conduc, ridică uriașe semne de întrebare. Contextul social, politic, intern şi internaţional în care are loc emiterea de astfel de ordonanţe, mă determină să cred că oamenii aceştia ori şi-au pierdut minţile ori acţionează, fiecare cum poate, pentru ca acest popor să fie redus definitiv la tăcere şi să înghenuncheze în supunere supremă. Asta era problema noastră, acum? Cum să-i scăpăm pe abuzatorii în serviciu ori pe delapidatori? Asta ne doare, asta ne frământă, ca obiectiv de maximă urgenţă?

Pentru cei care nu au înţeles sau nu au avut răbdare să mai digere emisiunile televiziunilor, care emit fiecare după chipul și interesul propriu, pe scurt, asta înseamnă că tu, dacă – de foame, de poftă ori dacă îţi place să şuteşti – sustragi de pe rafturi o rudă de salam ori o napolitană, intri, firesc, la zdup, pentru că se cheamă luarea unui bun din posesia altuia şi se pedepseşte. Bun. Ordonanţa dată la ora la care bufniţele îşi încep aprovizionarea, îi vizează tot pe hoţi, însă pe ăia elevaţi, şmecheri, cu funcţii, ori pe alea cu poşete Hermes şi tocuri de 14, care bagă copita prin bugete, prin fonduri, prin banii instituţiilor pentru care lucrează şi, scuzaţi expresia, fură de rup. Căci, vedeţi dumneavoastră, tot furt se cheamă, iar mie, ăsta de ies la vot, am încredere, ascult şi înghit minciuni şi aleg aceiaşi nenorociţi o dată la patru ani, mie nu mi se pare în regulă şi nici nu vreau să îl văd pe ăla care a furat că nu plăteşte pentru asta.

Pe tine, amărâtule, te agasează toate instituţiile, băncile trag de tine ca hienele, primăria urlă ca disperata după taxe, fiscul te strânge de gât şi toţi, în cor, îţi cer sa fii corect, să fii un “bun român”, prostule! Atunci de ce să nu mă apuce dracii când văd că tu – Stat, Parlament, Executiv- îmi ceri mie să fiu corect, iar pe cel care nu a fost, îl speli de păcate, îl ungi cu mir şi îi faci vânt la tribuna Parlamentului, unde îşi trage mucii cu sughițuri şi imploră iertăciune. Că prejudiciile trebuie plătite, acoperite, asta nu mă încălzeşte cu nimic şi în felul ăsta, infracţiunea în sine nu este plătită cu nimic, fapta nu are nicio pedeapsă.

Şi Barak Obama a graţiat, şi Parlamentul Ungariei a mai iertat, şi multe alte țări ori președinți au făcut uz de aceaste instituții ori prerogative. Însă marii borfaşi naţionali, puși în funcții tocmai pentru a apăra legea, nu au beneficiat niciodată, nicăieri şi în niciun context, de clemenţă din partea guvernelor ori a preşedinţilor. Problema mea, a noastră, o reprezintă cei mari, cei care ne conduc şi care scapă, şi scapă iar, sub toate formele posibile. Mai nou, aşa cum vedem, tot ei reprezintă o prioritate pentru cei aleşi, reprezintă primul lucru ce trebuie făcut după instalarea guvernului. Repede, urgent, pe întuneric. Până nu se trezeşte poporul. Pe de altă parte, nici cu ceilalţi nu mi-e ruşine.

Posturile tv şi postacii de pe facebook, instigă la violenţă, la bătaie, la vărsare de sânge.  Nu, nu aşa se iese în stradă şi nu asta trebuie să se întâmple pentru că, în acest fel, le facem jocul celorlalţi. Totul trebuie să se desfăşoare în mod paşnic pentru că nu avem nevoie de victime omeneşti, de răniţi, de bătăi, de morţi. Am văzut pe facebook o postare în care bucureştenii erau îndemnaţi să-i facă vila preşedintelui PSD praf. Erau trecute adresa şi numărul casei şi îndemnul „Ce-ar fi să-i facem o vizită domnului Dragnea, cu furci şi coase?”, iar likeurile, distribuirile postării, curgeau cu miile. Nu, nu aşa se cere un drept, nu aşa se câştigă o luptă. Pumnul şi bâta nu au învins niciodată cu adevărat şi nu au adus nimic bun într-o democraţie, mai ales în una şubredă şi violată şi prin faţă şi prin dos, de politicienii perindaţi la masa puterii în ultimii 20 de ani. Ieșirea în stradă este un drept însă, uitând sau pur și simplu neștiind scopul pentru care ieșim, poate transforma totul în altceva, iar pe noi, într-o masă de manevră în atingerea unor scopuri care nu au nicio legătură cu cel pentru care noi credem că luptăm. Iar acest lucru nu cred că și-l dorește cineva de bună-credință. În ceea ce ne priveşte, faptul că epicentrul cutremurului nu este la noi, nu înseamnă că putem sta liniştiţi în pat. Suntem, şi noi, direct afectaţi, iar la nivel micro, așa cum suntem noi aici, nu trebuie să pierdem din vedere adevăratul scop pentru care manifestăm.

Degringolada și haosul reprezintă cele mai bune ingrediente pentru răsturnări de situație de o gravitate uriașă, care nu au nicio legătură cu un act stupid emis de Guvernul ales, până la urmă, legitim, ci se leagă de el. Iar acest lucru nu trebuie pierdut în vedere de manifestanți. Revenind în micul nostru Sălaj, după 12 ani de făcut nimic, timpuri peste care au domnit ceilalți, au venit cei de acum care fac, de asemenea, tot nimic. Toţi o apă şi-un pământ. Prin urmare, nici pentru noi, chiar privindu-ne strict interesul local, deşi cel naţional e poate mai important, nu se întâmplă nimic consistent de la instalarea noii puteri. Ultimul exemplu despre care am scris zilele trecute este faptul că, după 12 ani de impotenţă a partidului de tristă amintire aflat la putere în Zalău, cu privire la şoseaua de centură, urmează alţi 12 de aceeaşi impotenţă, de data asta de culoare roşie, perioadă care a debutat deja prin tăierea de la porţie a municipiului în privinţa banilor de finanţare a acestei lucrări blestemate – varianta ocolitoare a municipiului. Iar exemplele pot continua. Pentru acest lucru, pentru viitorul nostru, al copiilor noştri, pentru pensia liniştită a părinţilor noştri care, de multe ori, nu mai pot înţelege ce se întâmplă cu adevărat în această ţară, avem dreptul să cerem socoteală, să ieşim în stradă, să le stabilim ordinea priorităţilor, a marilor dureri naționale, județene, locale, pentru suntem realmente vai de mama și de steaua noastră!

Atâta timp cât ei ne demonstrează faptul că nu noi, poporul care i-a ales, suntem prioritatea, ci ei, tot ei, din nou şi iar. Avem dreptul să le batem la uşile instituţiilor, să îi luăm pe cei de acolo la întrebări, să îi obligăm să răspundă argumentat, cu calm şi nu să ne sfideze. Pentru că toate aceste drepturi au fost câştigate prin vărsare de sânge şi nimeni şi nimic pe lumea aceasta nu poate să le şteargă, în noaptea minţii, prin semnătura unor lupi pentru care interesele proprii sunt mai presus decât interesele naţionale. Într-o lume care stă pe un butoi de pulbere, conducătorii noştri sunt preocupaţi de ultimele lucruri de care, un guvern nou instalat, ar trebui să se preocupe în primele zile de mandat.

Şi cei care au condus înainte, la fel au făcut, aşa că nu uitaţi să-i înjuraţi şi pe ei, şi să nu le ştergeţi  vina doar pentru faptul că nu mai sunt acum la putere! Vinovaţi sunt cu toţii, pentru că, de 27 de ani ne adâncim în cel mai mare rahat istoric de care a avut vreodată parte această ţară! În loc să strângem rândurile, în loc să fim uniţi, în loc să ne pregătim ţara pentru ce e mai rău, venit din afară, în loc să avem grijă de copii de educaţia lor, de cultura lor, de tot ce ţine de ziua de mâine a acestui popor, de bătrâni, de puţinul BINE care ne-a mai rămas, ne ocupăm de lucruri care pot fi rezolvate în alt fel, într-o perioadă de calm, printr-o analiză profundă, dezbatere publică, transparență, comunicare şi cu respectarea tuturor prevederilor legale.

Tare mi-e teamă că în scurt timp vom intra într-un război planetar,în timp ce noi nu-l vom fi terminat pe cel intern, pentru că dacă au fost două, de ce n-ar mai fi posibil şi un al treilea? Un război mondial care poate fi oricând posibil, ne va găsi mai nepregătiţi ca niciodată, obosiţi, depăşiţi de evenimente. Vom fi mai atenţi ca oricând la ceea ce nu trebuie și mai neatenți la adevăratele pericole, de cele mai multe ori ascunse, mascate. Vom fi surprinși fără dotare, fără putere, fără unitate naţională, cu mintea obosită de o luptă reală și de alte o sută de bătălii pe care le facem, fără să realizăm, tot în interesul puterii actuale sau al celor care vor puterea, din nou. O nenorocire mondială ne va găsi fără conducători care să fie în stare să ia decizii corecte, legitime, salutare şi care să nu ne pună în pericol suveranitatea şi securitatea statului.