Fiecare are “Mihaela” lui

Popularitatea lui Liviu Dragnea crește zilnic, de la o oră la alta. Am putea spune că, în acest moment, Dragnea este cel mai influent om politic din România. Singurul care poate concura cu Dragnea la capitolul „oameni sau zei”, în istoria post-decembristă social-democrată, este doar Ion Iliescu.

Dragnea e dezlănțuit și din cauza faptului că, în România, opoziția la PSD este ca și inexistentă. Iar puterea pe care și-a creat-o liderul social-democrat în partid se apropie, din ce în ce mai mult, de dictatură. Nimeni nu are curajul să scoată un sunet, nici măcar pe la colțuri, când vine vorba de vreo decizie luată de acesta. Astfel că este doar o chestiune de timp până când maniera totalitaristă de a conduce un partid va fi transferată la modul de guvernare a actualului Executiv.

Cu toții știm că Guvernul Grindeanu este de fapt un mecanism creat să miște lucrurile în funcție de interesele lui Dragnea. În tot acest timp, ceilalți pesediști rămași pe margine, fără excepție, nu fac altceva decât să îi ridice liderului osanale. Ceea ce, în timp, îi va fi fatal lui Dragnea. Dacă astăzi este considerat un fel de „guru” providențial, un erou care poate salva România, nu peste mult timp, toate aceste atitudini pupincuriste se vor întoarce împotriva sa ca un bumerang. Astăzi, taberele din PSD (pentru că ele nu au murit odată cu câștigarea alegerilor de către social-democați, ci dimpotrivă) fumează „pipa păcii”. De fapt, doar mimează această stare de fapt. Oamenii grei din partid, liderii cu vechime, încă mai privesc șocați (ca să nu spun indignați) în gol cum Dragnea, după bunul său plac, a nominalizat-o pe Sevil Shhaideh ca premier. Nu s-au arătat atunci, însă vă garantez că majoritatea celor care s-au visat în locul turcoaicei au fost stupefiați de decizia lui Dragnea. Doar că nu a îndrăznit nimeni să crâcnească. Mai e timp…

Liviu Dragnea este, după 11 decembrie, liderul atotputernic al PSD și implicit al României. Dar Dragnea nu este vreun lider politic căzut aici din cer. Dragnea are o experiență de peste 20 de ani de activitate administrativă și politică. A fost câțiva ani președinte al CJ Teleorman, parlamentar, ministru, vicepremier, iar astăzi deține funcția de președinte al Camerei Deputaților. Astfel că Dragnea a înțeles demult că rețeta succesului electoral este să vorbești pe înțelesul românilor. El știe că dacă oamenii vor pâine și circ, trebuie să le dai ceea ce vor! Totuși, oameni buni, răsfoiți câteva minute programul de guvernare cu care USL a câștigat alegerile în 2012 și vedeți câte promisiuni au fost respectate. De ce credeți că, de data aceasta, va fi altfel? Și-apoi, ați numărat vreodată câți ani din cei 27 de guvernare postdecembristă au stat pesediștii la conducerea României, într-o formulă sau alta? Da, ați numărat foarte bine: vreo 17! Oare nu sunt suficient de mulți pentru ca țara să fi fost la ora aceasta măcar așezată cu fața spre direcția cea bună?

L-am cunoscut pe Liviu Dragnea încă de pe vremea în care era „băiatul de mingi” al lui Mircea Geoană, în campania pentru prezindențiale din 2009. L-am contrat într-o conferință de presă susținută, la acea vreme, în sediul PSD Zalău, spunându-i că sondajele de opinie (care îl arătau pe Geoană ca fiind un cert viitor președinte) pot fi răsturnate. Din păcate sau din fericire, am avut dreptate. Iar el n-a uitat. După doi ani de la acea întâmplare, revenit la Zalău, Dragnea îmi spunea (cu un zâmbet perfid) că prima imagine pe care a avut-o în fața ochilor, imediat după ce a aflat că Geoană a dansat degeaba pe scenă, am fost eu, un „pârlit” de jurnalist care îi atrăgea atenția că se bucură prea devreme. La acea vreme, omul mi-a părut chiar simpatic, astfel că am încercat să empatizez cu el. Astăzi însă, când văd transformarea prin care a trecut – dintr-un lider comunicativ într-un pseudo dictator cu acte în regulă – îi transmit același lucru: dacă nu am învățat nimic din “Mihaela, dragostea mea!”, înseamnă că ne merităm soarta.