Cosmin Meseşan, din localitatea sălăjeană Jac, s-a apucat de apicultură în urmă cu peste 20 de ani, din curiozitate, dar şi pentru că dorea să producă miere pentru familia lui. Cumpăra frecvent miere pentru copiii săi de la un vecin apicultor, aşa că într-o zi și-a zis că ar putea face o încercare: “Pe vremea aceea aveam un atelier de tâmplărie şi i-am făcut respectivului vecin o fereastră. În loc de bani, i-am propus să îmi dea două familii de albine, deşi habar nu aveam ce trebuie să fac. Voiam să îmi produc singur mierea pentru consumul propriu”.
Cu multă muncă şi studiu continuu, fără de care i-ar fi fost imposibil să treacă de la apicultura hobby, la cea profesionistă, sălăjeanul Cosmin Meseşan (43 de ani) nu doar că produce miere şi polen, pe care le vinde la export, ci şi mătci din rasa Albina Carpatină. În prezent, afacerea lui numără 420 de stupi.
De la hobby, la afacere
Majoritatea secretelor stupului le-a învăţat singur, din aproape în aproape, citind tot felul de lucrări de specialitate şi, apelând, uneori, la experienţa unor apicultori cu vechime. „În primul an am studiat, mi-am cumpărat cărţi de specialitate, am luat legătura cu apicultori cu experienţă care mi-au împărtăşit câteva dintre secretele meseriei. Până în anul următor prinsesem drag de ele şi ajunsesem la zece familii”, spune apicultorul.
În al treilea an deţinea suficiente informaţii încât să treacă de la apicultura hobby, la apicultura profesionistă. Aşa se face că şi-a luat cei aproape 20 de stupi ce care îi avea şi a pornit în prima pastorală, în Valea lui Mihai, împreună cu alţi colegi cu experienţă. „Până atunci, am produs doar pentru consumul familiei, aşa că mi-am zis că este momentul pentru a verifica dacă albinele mele pot produce mai mult de atât”, îşi aminteşte Cosmin Meseşan. Rezultatele au fost peste aşteptări, pentru că a scos o găleată de miere din fiecare stup. „M-am blocat şi am înţeles că se poate face o afacere din apicultură, aşa că am crescut efectivul an de an. După cinci ani de activitate am ajuns să fac patru pastorale pe an”, adaugă apicultorul sălăjean. În 2000, a decis să crească mătci, conştient de rolul esenţial pe care îl joacă matca în stup şi că de ea depinde producţia: „Matca este pionul principal într-un stup, ea este creierul. Prin urmare, pentru a mă extinde cu stupina şi pentru a obţine o producţie mare de miere, trebuia să am mătci bune. Am demarat un proces de selecţie extrem de riguros al mătcilor cu potenţial: am ales exemplarele cu predispoziţie scăzută la roit, cu rezistenţă crescută la boli, care iernau liniştit şi asigurau o producţie ridicată de miere, polen şi ceară. De la acestea am recoltat larvele, din care au ieşit mătci-fiice, împerecheate, mai apoi, cu trântori atent selectaţi, aceştia moştenind circa 50 la sută din caracterele genetice“, explică sălăjeanul. Pe scurt, orice om care doreşte să devină apicultor trebuie mai întâi să cumpere mătci, adică albine-femelă mai mari decât albinele lucrătoare şi care depun ouă.
Vinde peste 1.000 de mătci pe an
S-a convins de importanţa unui astfel de demers după primul an în care a folosit mătcile selectate, când a înregistrat o creştere cu 50 la sută a producţiei de miere. Vestea s-a răspândit în rândul apicultorilor din zonă, care i-au cerut să le vândă mătci de multiplicare. A fost momentul în care s-a născut „Crescătoria de mătci“, o afacere ce a crescut de la 20 de astfel de albine vândute în primul an, la peste 1.000 în prezent. Preţul unei mătci este de 65 de lei. „Totul se derulează artificial, pentru că apicultorul trebuie să deţină controlul. Nu poţi avea o afacere de succes daca laşi totul în seama naturii şi faci apicultură aşa cum făcea badea Ioan acum zeci de ani“, susţine Cosmin Meseşan.
Potrivit spuselor sale, cererea este atât de mare, încât a fost nevoit să facă o listă de aşteptare: „Nu reuşesc să produc atâtea mătci câte mi se cer. Toamna întocmesc o listă de aşteptare cu apicultorii care vor să cumpere mătci, iar primăvara, când îmi încep activitatea, ştiu câte trebuie să cresc. Mătcile mele provin dintr-o stupină de multiplicare autorizată de către Agenţia Naţională pentru Zootehnie“.
În paralel cu creşterea mătcilor pentru multiplicare, sălăjeanul se ocupă şi de creşterea albinelor, producţia de miere şi de polen ajungând în Germania, prin firme intermediare. Într-un an bun, cum a fost 2013, livrează pentru piaţa germană peste 10 tone de miere, la 20 de lei/kg, în timp ce polen a reuşit să vândă, anul acesta, 3,5 tone, cu 30 lei/kg. „Oricât aş produce, nemţii sunt dispuşi să cumpere întreaga cantitate”, spune stuparul.
Pentru a ajunge la nivelul actual, apicultorul mărturiseşte că a investit de-a lungul anilor aproximativ 100.000 de lei. Deşi cheltuielile nu sunt deloc de neglijat, recunoaşte că o afacere în domeniu poate fi extrem de profitabilă dacă este făcută „cu cap“.
Respect pentru munca lui!