Numeroase piese din perioadele dacică și romană, precum fibule, paftale, pinteni, resturi de arme sau monede, alături de cantități impresionante de cioburi ceramice, au fost descoperite recent de arheologii Muzeului Județean de Istorie și Artă (MJIA) Zalău în ceea ce ei apreciază că este cea mai mare cetate dacică din țară, situată pe Măgura Moigradului, în imediata apropiere a castrului roman de la Porolissum.
Potrivit șefului Secției de Cercetare a Muzeului Județean Zalău, Horea Pop, Măgura Moigradului a intrat în literatura de specialitate de timpuriu, datorită descoperirii unor tezaure dacice din argint de podoabe sau monede, zonă apreciată actualmente ca o întinsă și prosperă așezare dacică fortificată, precedată însă de o zonă cu caracter cultic, databilă în a doua jumătate a sec. II îHr — sec. I îHr.
„Aici au fost descoperite, în 1855, trei fibule și un lanț, toate din argint, expuse actualmente la un muzeu din Viena. La începutul secolului XX a mai fost descoperit un tezaur de 1.000 de monede grecești și mai târziu încă un tezaur. În anii 1958-59 au fost primele săpături sistematice de mare anvergură, realizate de Universitatea din Cluj și Academia Română. În 1984 au fost reluate cercetările, de către muzeul din Zalău, atunci fiind descoperit scheletul unei femei, de la brâu în sus, cu podoabe la gât. Ulterior, în 1993 au apărut trei schelete aproximativ întregi, de la un bărbat și două femei”, a declarat vineri, Horea Pop.
Arheologul susține că dealul a fost, în prima parte a perioadei dacice, un loc de sacrificiu, o zonă sacră, un exemplu în acest sens fiind chiar scheletul, secționat al femeii descoperit aici.
„Manifestări destul de macabre, din punctul actual de vedere, dar care nu reprezintă decât rămășițe ale unor acte sacrificale. Deci nu au un caracter funerar. Dovada cea mai clară este că femeia descoperită în 1984 avea la gât piese de origine celtică, din zona Cehiei de azi. E clar că vorbim de o prizonieră, o captivă care este sacrificată, chiar tranșată în jumătate, ca să vorbim drept. (…) Astea sunt manifestări ce țin de perioada secolului I îHr, când dealul funcționa ca și zonă sacră. Alte tipuri de astfel de manifestări sunt gropi care au în partea superioară pietre aduse din vale, sub care sunt depuse tot felul de resturi. O explicație rezonabilă este că nu sunt gropi menajere, ci gropi rituale. Sunt în jur de șase tipuri de gropi, care țin de acest orizont al dealului din secolul I îHr, când funcționa ca un munte sacru al dacilor”, afirmă Horea Pop.
Potrivit specialistului de la muzeul din Zalău, o nouă etapă se derulează în secolul I d.Hr., când comunități întregi se mută aici și fortifică acest deal.
„Până la urmă, e cea mai mare cetate dacică din țară, cu o suprafață de șapte hectare. Nici Sarmisegetuza nu are atâta, cel puțin în actualul stadiu de cercetare. Aici a fost vorba de o fortificație din lemn și pământ, de un șanț, cu o palisadă dublă. În spatele fortificației se ascunde o comunitate destul de importantă, care are locuințe cu vetre de foc, gropi în care țineau provizii. E clar că locuințele funcționau continuu, deci nu sunt sezoniere. Într-un final, comunitatea este cucerită și incendiată de către romani, pentru că toate locuințele de care vorbim sunt incendiate”, a precizat acesta.
Cu toate campaniile anterioare de cercetări arheologice, dintre care unele derulate chiar de Muzeul Județean, Măgura Moigradului, situată la mică distanță de castrul roman de la Porolissum, oferă încă, în opinia lui Horea Pop, un bogat material arheologic, motiv pentru care în această perioadă se desfășoară o nouă campanie de săpături.
„În prima zi a cercetărilor am și găsit o monedă, de la împăratul Vespasian, din a doua jumătate a secolului I dHr. E foarte probabil ca moneda să țină de perioada romană, când romanii reamenajează zona. Am găsit și o piesă care demonstrează că s-au dat lupte și romanii au avut de furcă cu dacii locali, este un vârf de balistă, un bolț destul de masiv care, fixat într-o coadă scurtă și aruncat de mașini care funcționau pe tensiunea în frânghii, treceau prin orice scut sau armură. Interesant este și un fragment de cuțit găsit aici, cu o nervură pentru rezistență și un canal de scurgere a sângelui, pentru înjunghiere. Avem și un vârf de spadă, tot în context dacic, o verigă din bronz de mari dimensiuni, un pinten tipic dacic foarte bine păstrat, cataramă de centură și o fibulă dacică cu resort foarte amplu și destul de bine păstrată”, a relatat Horea Pop despre o parte din descoperirile din ultimele zile.
Arheologul subliniază faptul că în zonă au fost găsite, anterior, și urme de locuire preistorică, dar cea mai consistentă parte este cea de epocă dacică. Măgura Moigradului a fost locuită și după ce romanii au părăsit Dacia, respectiv până până în secolul XIV,pe deal semnalându-se existențe unei fortificații medievale. Ulterior, zona a fost părăsită, cel mai probabil datorită lipsei apei și a faptului că poziția sa strategică nu mai era importantă, în contexul epocii moderne, potrivit lui Horea Pop.
Alexandru Moldovan
am crezut c-ai descoperit crimele securistilor, mai s. o. a. m.