Apropierea alegerilor a reprezentat dintotdeuna un prilej pentru lucrătorii din sistemul bugetar să îşi strige numulţumirile. Înainte de orice scrutin, salariaţii din Sănătate, din administraţie şi din învăţământ anunţă cu surle şi trâmbiţe că le-a ajuns cuţitul la os, se plâng de cât de greu le este la serviciu în condiţiile în care sunt remuneraţi cu lefuri de mizerie.
Înainte de scrutinul pentru locale, funcţionarii din administraţia publică urlau cât îi ţinea gura că vor boicota alegerile dacă nu se elimină discrepanţele salariale. Nu au făcut-o. Ba chiar au bătut în retragere câteva luni, aşteptând să se apropie parlamentarele din decembrie, prilej excelent pentru a apela la artileria grea. Nici nu a venit bine toamna, că au şi ieşit din hibernare. Pe lângă salariaţii din administraţie, au devenit vocali şi cei din sistemul sanitar, care acuză că modificările aduse legislaţiei îi discriminează pe unii şi îi favorizează pe alţii.
Cum momentul este numai bun pentru întins coarda, bugetarii au ieşit la interval. Mai întâi, cei din Sănătate, nemulţumiţi că personalul tehnic administrativ şi cei din DSP-uri au fost lăsaţi pe dinafară când s-a pus problema creşterilor salariale din sistem. Au început timid, cu declaraţii în presă şi memorii trimise Guvernului, au continuat cu pichetări anemice ale ministerelor Muncii şi Sănătăţii şi se pregătesc pentru săptămâna viitoare de greva japoneză. Nu se vor opri aici, avertizează sindicaliştii, care se chinuie, în aceste zile, să strângă suficiente semnături pentru a declanşa greva de avertisment şi, mai apoi, pe cea generală.
Au urmat cei din administraţia publică, care ameninţă tot cu greva generală… una care era programată, iniţial, pentru 19 iulie, dar care a fost pusă în cui în aşteptarea momentului oportun. Cu o lună înainte de startul campaniei electorale şi cu două luni înainte de parlamentare, protestele revin în actualitate. Cu bateriile încărcate şi mai hotărâţi decât oricând, lucrătorii din sistem anunţă că trec direct la grevă generală pe durată nedeterminată. Şi asta pentru că, zic ei, de promisiunile pe care oficialii Guvernului le-au făcut în vară s-a ales praful… Prin urmare, ce alt moment poate fi mai bun decât ăsta pentru a atrage atenţia asupra nemulţumirilor lor?!
O vorbă din popor zice că pruncul care nu plânge nu primeşte ţâţă. „Pruncul” ăsta, însă, pare veşnic nemulţumit, mereu cu mâna întinsă, mereu cerând bani mai mulţi la salariu, pentru că statutul său îi permite. Iar dacă nu primeşte ce vrea, îi stă în putere să închidă ghişeul ori să pună lacătul pe instituţie. Pentru că lucrează la stat!
Sezonul protestelor
