În colecţia “Ethnos” a editurii “Caiete Silvane” a apărut un nou volum. Este vorba despre cartea lui Traian Dârjan, “Satul risipit de vreme (folclor literar din Valea Ciurenilor)”.
După cum susţine însuşi autorul, titlul culegerii de folclor literar este unul metaforic, ce porneşte de la tipologia spaţială a satului din punct de vedere etno-geografic – anunat, răsfirat, risipit, coroborată cu starea actuală a multor sate româneşti aflate în disoluţie prin depopularea lor masivă, adică “ruinate de timp sau de vreme”.
“În perioada lui de maximă înflorire din anii ’60-’70, în satul Valea Ciurenilor, comuna Zalha, existau ceva mai mult de 40 de case, iar la Şcoala generală cu clasele I-IV învăţam 21 de elevi, pentru ca astăzi să fie locuite mai puţin de 10 case, copii de vârstă şcolară să nu mai existe, iar şcoala s-a ruinat de mult, astfel că un străin care trece întâmplător pe acolo, nici măcar nu îşi poate da seama că în cotul acela de lângă Pârâul Cozmii, a existat cândva o şcoală animată de glasurile cristaline ale copiilor”, mărturiseşte scriitorul.
Acesta consideră că lovitura fatală i-a fost dată satului său natal de “întovărăşirea urmată de colectivizarea din anul 1962, situaţie în care oamenii au fost nevoiţi să bejenească în căutare de lucru la mina Nistru din bazinul Băii Mari, la şantierele de construcţii din Cluj-Napoca sau Zalău, ori la întreprinderile agricole de stat din zona Banatului”. Traian Dârjan a fost, de altfel, unul dintre cei care, cu durere în suflet, a fost nevoit să părăsească satul pentru a pleca în Cluj-Napoca, unde a studiat şi a devenit judecător.
