De la dezbatere la sentinţă sau… cum să nenoroceşti oamenii în direct la TV

Ce mi-a fost dat să văd la televizor serile trecute mi-a confirmat o dată în plus faptul că avem un spaţiu media nu numai tendenţios, în cea mai mare parte, ci şi extrem de periculos. Disputele aprinse provocate de moartea unui om – situaţie asupra căreia ar fi absurd să ne pronunţăm în lipsa unei anchete amănunţite – au atins apogeul la un post de televiziune care e mereu acolo şi aici, oriunde, omniprezent: moarte şi hoţie să fie, că sentinţele şi concluziile le pun tot ei, în direct. Toate acestea în binecunoscutele emisiuni tip “anchetă miliţienească” în direct, la o oră la care tot românul e instalat în pat, să mai asiste la o jupuire de viu în direct, în platoul emisiunii pe care sunt convins că o bănuiţi.Fac precizarea că nu mă refer în acest editorial la anchetele jurnalistice, multe dintre ele au fost și sunt făcute profesionist, însă tipul de „anchetă” despre care scriu nu are nicio legătură cu ele.

Sunt nevoit, câteodată, să urmăresc şi acest post, chiar dacă nu rezonez cu modul în care se desfăşoară unele emisiuni aici. A fost invitat serile trecute directorul ambulanţei Bucureşti (medicul Alis Grasu) pentru a da cu subsemnatul în faţa unui moderator care îndeplineşte vreo şase funcţii simultan, între care şi cea de organ de cercetare penală, procuror şi judecător, e un fel de „de toate”, ca să înţelegeţi. Subiectul era cel pe care îl bănuiţi, moartea unui om, de profesie artist, întâmplată prematur zilele trecute. Din această goană după rating, la finalul emisiunii, nimeni nu a rămas cu nicio concluzie clară, doar cu acuzaţii şi întrebări, provocări, ca pe vremea securităţii şi, ceea ce e cel mai grav, suficient de multe lucruri care să influenţeze în mod negativ o eventuală anchetă adevărată.

O influenţă oribilă, fie în sensul acoperirii vinovăţiei cuiva, fie în cel al “umflării” ei în mod artificial şi cu consecinţe, desigur, foarte grave. Invitata, după ce a ascultat pomelnicu măriei-sale moderatorul, a fost somată să răspundă la nişte întrebări de-ţi stătea mintea în loc. Nici timp de răspuns nu avea, pentru că întrebările curgeau în sensul în care, aţi înţeles, femeia trebuia făcută de doi bani în faţa publicului. După ce a fost literalmente bombardată cu cele mai stupide întrebări, femeia, scoasă din toate săritele la un moment dat şi realizând probabil că tocmai de aceea a fost invitată, să fie făcută albie de porci în direct de dragul unui rating, a răbufnit şi a spus, referitor la protocolul urmat (sau care ar fi trebuit să fie urmat) de medic în acest caz, „-Şi, dacă medicul a greşit, ce vreţi să fac eu în acest moment?” Cu siguranţă, moderatorul ar fi dorit din tot sufletul ca femeia să-şi tragă un glonţ în cap în direct sau să îşi scrie, pe genunchi, demisia. Iar echipa de pe ambulanţă care a acordat asistenţă pacientului să demisioneze în bloc, telefonic, tot pe postul TV respectiv. Oamenii aceştia au făcut tot posibilul să manipuleze, să inducă publicul în eroare şi să o facă pe această femeie – care a dat dovadă de un calm ieşit din comun şi a oferit răspunsuri argumentate, la obiect – să se simtă ca ultimul om. Oameni buni, un studio TV nu se poate transforma niciodată într-un birou de anchete disciplinare ori penale, în care se pun concluzii şi se fac încadrări juridice şi nici în vreo instanţă. Acest stil agresiv, umilitor pentru invitaţi, indiferent dacă în urma unei anchete sunt, ulterior, găsiţi vinovaţi, este ceea ce fac aproape toate televiziunile, cu moderatorii lor în frunte care au ajuns să se creadă Dumnezeu şi să dea ochii peste cap la ore de maximă audienţă folosind tragedia unor familii. “Cu atât mai mult cu cât este vorba de Gyuri Pascu”, a adăugat apoteotic o limbută, prezentă în platou.

Cu atât mai mult cu cât este vorba de un OM şi nu vreun patruped, ar fi fost, oarecum, o formulare mai fericită! Asta ca să vedeţi că vedetismul îţi suceşte nu doar nasul (şi ţi-l îndreaptă în sus) ci şi minţile. Ce contează că era artist,  preşedinte sau miner? Sau serviciile ambulanţei, ori ale pompierilor, trebuie să fie în conformitate cu gradul de notorietate al unei persoane? Acestea sunt emisiunile de “maximă audienţă” care, la nici 24 de ore de la o anumită întâmplare, cu atât mai mult cu cât discutăm de una tragică, pun deja verdicte şi concluzii în direct, influenţând în mod dezastruos atât ancheta dar şi o mare parte din telespectatori. Oameni care se duc la final de emisiune liniştiţi la culcare: Uite dom’le, alţii dorm în bocanci şi ăştia au mai rezolvat un caz, aşa da, bravo!” Aşa este. Au mai finalizat o anchetă, într-o oră măcelărită de opt pauze publicitare, au mai dezlegat un mister au mai nenorocit munca de o viaţă a unor oameni, prestigiul lor, efortul lor, situaţia lor familială, profesională, socială etc. Prin metode bine alese, de vedetă fără niciun Dumnezeu, au făcut ceea ce fac în toate aceste situaţii extrem de sensibile: crede şi nu cerceta!

Vinovăţia cuiva, indiferent despre cine discutăm, în ce caz ori context, nu este un subiect care să fie pus pe TV la câteva ore de la producerea unui eveniment, nu este un lucru de care să profiţi pentru un rating şi, pe cale de consecinţă, pentru bani. Pentru că, între o dezbatere şi o anchetă care să dovedească definitiv şi irevocabil vinovăţia cuiva, există diferenţe uriaşe, pe care orice profesionist, cu atât mai mult cu cât este ori se crede formator de opinie, trebuie să le respecte.