Lovitură fără precedent: Băncile nu mai pot “dribla” consumatorii

Guvernul a decis miercuri ca băncile din România la care românii au credite nu mai au voie să majoreze comisioanele, să introducă noi comisioane, să perceapă comisioane pentru depunerea de numerar (plata ratelor) sau retragerea sumelor creditate, să perceapă comision la rescadențare sau reeșalonare, precum și perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor. De asemenea, băncile nu vor mai avea voie să crească dobânzile!

Guvernul a adoptat miercuri o Ordonanță de Urgență care are ca obiect reglementarea drepturilor și obligațiilor părților în ceea ce privește contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Actul normativ transpune la nivel național dispozițiile Directivei nr. 2014/17/UE și reglementează unele aspecte specifice pieței și practicilor naționale.
Ordonanța se aplică tuturor contractelor de credit ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ori ce sunt garantate cu bunuri imobile, respectiv contractelor de credit legate în vreun fel de bunuri imobile destinate consumatorilor. Prin consumatori se înțelege persoanele fizice, inclusiv codebitorii, ce acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale sau profesionale.
Ordonanța cuprinde prevederi referitoare la informarea corectă și completă a consumatorilor care solicită credite imobiliare sau garantate cu ipotecă. Informarea se referă atât la publicitatea produselor bancare, cât și la informarea precontractuală a consumatorilor. Este vorba atât despre informații generale, care trebuie să fie corecte, clare și să nu fie susceptibile de a induce în eroare, cât și despre informațiile personalizate de care consumatorul are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piață, a evalua implicațiile lor și a decide în cunoștință de cauză dacă încheie sau nu un contract de credit. Aceste informații sunt oferite prin intermediul Fișei Europene de Informații Standardizate (FEIS). Aceste informații vor fi oferite în timp util, dar nu mai puțin de 15 zile calendaristice înainte de semnarea unui contract. Informațiile cuprinse în FEIS nu pot fi modificate și reprezintă un angajament ferm pentru creditor.
În ceea ce privește costurile pentru consumator, Ordonanța prevede: interdicția creditorilor ca, pe parcursul derulării contractului, să majoreze comisioanele, să introducă noi comisioane, să perceapă comisioane pentru depunerea de numerar (plata ratelor) sau retragerea sumelor creditate, să perceapă comision la rescadențare sau reeșalonare, precum și perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor (în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii); interzicerea modificării în sens crescător a marjei de dobândă, sau, după caz, a ratei dobânzii fixe, iar în cazul acordării la solicitarea consumatorului de rescadențări, reeșalonări, perioade de grație, interzicerea introducerii sau majorării comisioanelor aplicabile sau introducerea unor elemente noi de cost.
Referitor la rambursarea anticipată, potrivit actului normativ adoptat miercuri, consumatorul are dreptul, în orice moment, să ramburseze integral sau parțial obligațiile care îi revin în temeiul unui contract de credit înainte de încetarea acestuia. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda și costurile aferente sumei rambursate anticipat pentru perioada dintre data rambursării anticipate și data prevăzută pentru încetarea contractului de credit. Creditorul nu are dreptul să aplice penalizări, să perceapă compensație sau orice alte costuri de la consumator în cazul rambursării anticipate.
De asemenea, privind eventualele probleme la achitarea ratelor, Ordonanța prevede: obligația creditorilor de a veni în sprijinul consumatorilor atunci când aceștia au dificultăți la rambursarea creditului; creditorul trebuie să elaboreze proceduri pentru a identifica, în cel mai scurt timp, consumatorii aflați în dificultate de plată, în scopul prevenirii acumulării restanțelor. Concret, creditorii vor trebui să ofere soluții în funcție de situația în care se află consumatorul. Printre măsurile ce pot fi propuse consumatorilor se află: refinanțarea creditului, reducerea cuantumului ratelor lunare pe o perioadă de timp determinată, consolidarea mai multor credite (măsură care poate oferi perioadă mai lungă de timp și rată mai mică). Implementarea acestor soluții se va face fără alte garanții din partea consumatorului și fără reevaluarea garanțiilor existente.
În cazul imposibilității consumatorilor de a-și îndeplini obligațiile contractuale ca urmare a majorării dobânzii cu cel puțin două puncte procentuale (raportat la momentul încheierii contractului), creditorul depune toate diligențele pentru a transmite în scris consumatorului soluții în raport cu veniturile actuale ale consumatorului, astfel cum rezultă acestea din documentele justificative. Părțile agreează propunerea prin act adițional ce va fi valabil până la dispariția cauzei, dar nu mai mult de 12 luni.
În situațiile de executare silită, se interzice perceperea dobânzilor și a dobânzilor penalizatoare.
În ceea ce privește recuperările de creanțe, se interzice: cesionarea contractului de credit și a accesoriilor, precum și a creanței către o entitate care nu are sediul social, sucursală sau reprezentant în România; perceperea de comisioane, dobânzi și dobânzi penalizatoare, cu excepția dobânzilor penalizatoare legale; perceperea de costuri aferente activității de recuperare, cu excepția costurilor aferente procedurilor de executare silită; utilizarea de tehnici care să hărțuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanțelor; contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanțe, la locul de muncă al acestuia; contactarea, în legătură cu recuperarea creanțelor, a oricărei alte persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului; afișarea la ușa apartamentului/blocului a notificărilor/somațiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanțelor, cu excepția actelor de procedură afișate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanței de judecată; comunicarea entităţii de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20 – 9.
În situația premergătoare declarării scadente a creditului sau a executării silite, consumatorul are dreptul să solicite creditorului vânzarea bunului imobil ipotecat direct de către consumator. Creditorul acordă acest drept pentru o perioadă de cel puțin 6 luni. În această situație, executarea se poate declanșa doar după expirarea perioadei în care consumatorul are dreptul să vândă direct imobilul.
În ceea ce privește conversia contractului, actul normativ prevede dreptul consumatorului de a-și converti contractul, oricând pe parcursul derulării acestuia, în altă monedă (cea în care este retribuit sau cea din țara de reședință) decât cea în care a contractat creditul, la valoarea cursului de schimb al BNR din ziua solicitării. De asemenea, consumatorul are dreptul să aleagă dacă evaluarea este realizată de un evaluator angajat/remunerat de creditor sau este realizată de un alt evaluator. În cazul în care consumatorul decide ca evaluarea să fie realizată de un evaluator ce nu este angajat/remunerat de creditor, consumatorul are dreptul să aleagă între un evaluator dintr-o listă propusă de creditor de cel puțin 15 evaluatori și orice alt evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.
O altă prevedere importantă se referă la dezvoltatorii imobiliari care pot acorda credite, începând cu 1 ianaurie 2017, doar dacă sunt înregistrați la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Totodată, și activitatea de recuperare de creanțe va putea fi desfășurată doar de entitățile înregistrate de ANPC.
Autoritatea competentă cu asigurarea respectării prevederilor ordonanței de urgență este Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care are în vedere orientările și recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană în acest domeniu și emite, după caz, reglementări, instrucțiuni și/sau precizări prin care stabilește regimul aplicării respectivelor orientări și recomandări și le adaptează, daca este cazul, condițiilor specifice pieței din România.
Ordonanța de Urgență intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării.