Casa lui Iuliu Maniul de la Bădăcin a fost un loc în care nepoţii, strănepoții și alți copii apropiați familiei, așteptau cu nerăbdare să ajungă imediat ce începea vacanţa.
Potrivit echipei de campanie „Salvaţi Casa Memorială Iuliu Maniu”, în conac existau două încăperi special amenajate pentru nepoți, deasupra cărora, în pod, era o cameră în care copiii își depozitau lucrurile și, de multe ori, își petreceau timpul liber citind. Copiilor le plăcea la Bădăcin pentru că erau foarte bine primiți, mama lui Iuliu Maniu fiind preocupată să le facă pe plac.
„Întotdeauna când mergeam la Bădăcin, parcă mergeam în altă lume, o lume a copilăriei în care cuprind totul. Copilăria însemna toată viața, toată dezvoltarea viitoare, toată dragostea pentru tot ce este în jur”, spunea preotul Matei Boilă, strănepotul lui Iuliu Maniu, amintindu-şi că acele camere îi evocau mai intens imaginea „Unchiuțului”, așa cum obișnuia să-i spună lui Iuliu Maniu.
Iuliu Maniu: „Dacă voi sunteți acuma domni și ei, țărani, asta e pentru că bunicul lor n-a fost dus la școală, ci bunicul vostru!”
În cadrul unui interviu acordat cu prilejul lansării Campaniei publice „Salvați istoria națională, Salvați Casa lui „Iuliu Maniu”, preotul Boilă a relatat o întâmplare petrecută în timpul unei vizite la Bădăcin şi care îl are în centru pe marele om politic. „Ca să vedeți modul în care gândea el (Iuliu Maniu – n.n.), deși e o întâmplare în care mi s-a făcut o nedreptate, și nu uit nici acum că mi-a făcut nedreptate, dar e semnificativă. Noi ne jucam în curte cu copiii din sat, o parte dintre ei erau verișori de-ai noștri, mai îndepărtați unii, și ne jucam. La un moment dat, știi cum e la copii, s-a iscat o ceartă, un moment așa, mai dificil, dar nu a fost nimic deosebit. Maniu, care ne asculta, era sus în camera lui și strigă: <<Matei, Nelu, veniți la mine!>>. Sigur că noi ne-am dus imediat la el. <<Cum, măi, se poate așa ceva, să le faceți nedreptate copiilor ăstora, să vorbiți urât cu ei?>> Da’, zic, n-am vorbit urât! <<Nu-mi spuneți, am auzit!>> Nu noi am fost de vină, dar în fine. <<Nu vă gândiți că dacă voi sunteți acuma domni și ei, țărani, asta e pentru că bunicul lor n-a fost dus la școală, ci bunicul vostru, care era fratele lui, și dacă se întâmpla invers, acum voi erați în locul lor>>. Unchiuțule, dar noi n-am… Nici vorbă! A auzit el și s-a supărat”.
Bucuria pe care copiii de atunci o trăiau de fiecare dată când vizitau Bădăcinul este expusă şi în poezia „Întoarcere” a preotului Matei Boilă:
„Când din furtuna vremii mă reîntorc la el,
E-atâta pace-n parcul bătrânului castel.
Iar brazii, facle negre în templele de nori,
Se pare că revarsă lumină peste flori.
Și razele de lună ce printre cetini cad,
Împrăștie mirosul rășinilor de brad.
Iar jocul de lumină și umbră de sub tei,
Se odihnește veșnic pe vechile alei.
Conturele luminii le pipăi și le-ascult
În imnul de tăcere din timpul de demult.
Și cum pătrund în lumea dorințelor de ieri,
Mă-nvăluie speranța grădinilor de meri.
În liniștea lor sfântă, ascunsă undeva,
Continuă să fie, copilăria mea”.
Flavia Coposu: „Una din frumusețile copilăriei noastre a fost și Bădăcinul”
Amintiri speciale legate de vacantele petrecute în satul sălăjean a păstrat şi Flavia Coposu, una dintre surorile lui Corneliu Coposu. În cadrul unui interviu, aceasta rememorează anumite momente legate de acea perioadă şi de acele locuri: „Iuliu Maniu era un om care știa cu orice vârstă să vorbească, conform pretențiilor. Începând cu copii, cu bătrâni, cu femei, cu babe, cu moși, cu toată lumea. Era un om extraordinar! Noi l-am iubit de copii, pentru că, pentru noi, mersul la Bădăcin era ca un fel de premiu care ni se dădea, fiindcă acolo eram foarte bine primiți, sora domnului Maniu era călugăriță, era plină de suflet, primea frumos. Avea niște nepoți Maniu, cam de-o vârstă cu noi, cu care ne jucam, și una din frumusețile copilăriei noastre a fost și Bădăcinul”.
Pentru a nu lăsa să se aștearnă praful peste aceste mărturii și pentru a păstra vii locurile în care copiii se simțeau atât de bine, amintim că există o campanie care și-a propus să reabiliteze Casa lui Iuliu Maniu, acel loc care a marcat pozitiv copilăria multor nepoți și apropiați ai familiei. Cei care doresc să se alăture campaniei, pot dona în conturile:
Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj
Dacă la comuna Pericei, de care aparține satul Bădăcin, au mai rămas ceva bani după Festivalul cepei („clisă friptă-n botă şi pită cu ceapă picurată”), să se dea pentru renovarea Casei Maniu.