Zvonoteca

# Dacă ceva merge super bine în Zalăul nostru, aceea este activitatea de pariuri, păcănele şi alte jocuri de nenoroc. Nici bine nu se închide o unitate, că se deschide alta, 20 de metri mai la stânga. Două noi unităţi s-au deschis în ultimele două săptămâni (una dintre ele a fost rebrenduită, cum se zice) iar activitatea merge ca pe roate în spatele geamurilor camuflate cu abţibilduri şi reclame îmbietoare. Până la urmă, dacă asta se cere, nu e nimic rău: fiecare îşi cheltuie banul aşa cum consideră. Totul e să nu prindă de veste tătucii păcănelelor, ăia de huzuresc prin Miami şi Tenerife, că le marchează şi pe astea, că tot îs liberi ăia de au fraierit jumate de Sălaj şi au făcut în doi ani de prostit păcănelele şi pe urilizatori, vreo câteva zeci de kile de aur şi nişte miliarde, acolo… Că bine le mai era şi toate mergeau strună! “- Vin fraierii? Bagă banu?  -Vin şefu, vin, că e mulţi, da’ fraieri! Imediat se termină ziua şi pornim cu sacu să strângem recolta, comunicăm suma prin uaţap, că e criptate mesajele, nu le vede ştii tu, ăia… !”

# O jumate de oră de muncă, zece minute la ţigară. Cam aşa s-ar putea rezuma o zi de lucru din viaţa unora dintre funcţionarii publici din instituţiile urbei. Zilele trecute, într-o curte a unei astfel de instituţii, stăteau înşiraţi ca într-un aliniament de tragere, o grămadă de lucrători plătiţi din bani publici, ce dohăneau ţigară după ţigară. Nici n-aveau vreme să schimbe o vorbă unul cu altul, atât de cu sete trăgeau din ţigară. Las`, să muncească proştii fără vicii!