Într-un oraş în care alternativele oferite copiilor pentru petrecerea timpului liber sunt extrem de puţine, Mirela Pop, o tânără de 38 de ani din Zalău, îi învaţă pe cei mici mişcările graţioase ale baletului, ajutându-i să se dezvolte frumos.
Mirela Pop avea doar opt ani când a intrat pentru prima dată într-o sală de balet. Văzuse balerine în spectacolele televizate, îndrăgea teribil acest stil de dans şi a fost atât de fascinată de feminitatea, graţia şi eleganţa lor, încât în sufletul ei de copil s-a născut dorinţa de a le călca pe urme.
Când nu a trecut de prima preselecţie făcută la Casa Pionierilor din Zalău de către profesoara cercului de balet, Dolores Corovei, nu s-a descurajat. A revenit în sala după circa două săptămâni, hotărâtă să-i demonstreze instructoarei că este talentată şi că merită o şansă. A reuşit, pentru că după nici şase luni de pregătire, Mirela a ajuns în trupa micuţelor balerine cu care Casa Pionierilor se prezenta în spectacole. În anii ce au urmat, a dansat pe multe scene din ţară, a participat la numeroase spectacole şi competiţii.
Profesoara din copilărie, model în viaţă
În cei 30 de ani ce au trecut de atunci, nu a încetat să-i fie recunoscătoare profesoarei sale, Doly, cum îi spuneau fetele. „Pentru mine a fost un model, o a doua mamă. Fiecare oră de balet și fiecare spectacol au fost experiențe frumoase. M-a încurajat să compun coregrafii, iar rezultatele muncii mele nu au întârziat să apară: în vara lui 1995, la Năvodari, am câștigat două premii întâi cu coregrafiile proprii – unul pentru solo clasic și unul pentru dans modern, categoria grup. De atunci compun mereu. Oricând aud muzică, nu se poate să nu îmi zburde imaginaţia”, rememorează Mirela.
„Am avut o copilărie minunată, iar baletului i se datorează în mare parte acest lucru”, spune cu încântare Mirela, care a decis în urmă cu cinci ani să dea mai departe bucuriile şi satisfacţiile pe care i le-a oferit acest dans.
„Simţeam că nu sunt împlinită”
„Fetiţa mea avea patru ani şi era plină de energie. Prietenele mele, care aveau fetiţe de vârste apropiate, insistau să le iniţiez copilele în tainele dansului. Iar eu, deşi aveam o slujbă şi o familie, simţeam că nu sunt împlinită, că îmi lipseşte ceva”, povesteşte Mirela Pop. Momentul în care a descoperit, întâmplător, că în ţară exista undeva o şcoală de balet „Mirela”, a fost decisiv. Atunci a ştiut ce are de făcut, care este drumul pe care trebuie să pornească.
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să ia legătura cu cea care a învăţat-o să dansese şi care a încurajat-o să realizeze şi coregrafii: „Am anunţat-o despre ce intenţionez să fac şi a crescut inima în mine când mi-a răspuns: Mirela, mă bucur să văd că rămâne ceva în urma mea. Pentru mine a fost ca o binecuvântare”. Aşa se face că în luna februarie a anului 2011 a luat fiinţă formaţia de dans clasic „Arabesque”, cu o grupă de fetiţe de cinci ani. La scurt timp a înfiinţat-o şi pe a doua, pentru că era cerere mare, iar de tre ani lucrează cu trei grupe de mici balerine. Numărul celor care vor să înveţe primii paşi de balet este în continuă creştere, astfel că Mirela Pop este nevoită să facă liste de aşteptare şi pe măsură ce se eliberează vreun loc în grupe, să primească noi eleve.
A evoluat odată cu micuţele balerine
Despre începuturi, instructoarea spune că au fost foarte dificile şi solicitante. „M-am văzut într-o sală împreună cu mulţi copii care se zbenguiau şi cu care nu aveam habar cum trebuie să lucrez. Lipsa mea de experienţă în acest domeniu era evidentă, aşa că am pus mâna pe carte”, îşi aminteşte zâmbind Mirela. A studiat manuale de psihologie şi a încercat să se adapteze fiecărui copil în parte: „A fost nevoie de foarte multă răbdare şi nervi de oţel. Am învăţat foarte multe de la copii, pentru ca apoi să-i pot învăţa şi eu ce mi-am propus. Copiii se schimbă de la un an, la altul, astfel că sunt nevoită să îmi schimb mereu strategia pentru a le capta constant atenţia. Baletul clasic devine pentru mulţi copii o mare plictiseală, mai ales pentru că elementele trebuie repetate mult până sunt învăţate. În aceste condiţii a trebuit să inventez tot felul de artificii pentru a-i determina să le placă ceea ce fac. După ce intră în joc, se descurcă minunat”.
Instructoarea din Zalău spune că este conştientă că fiecare gest al său, fiecare cuvânt rostit, atitudine, ţinuta, reacţiile din situaţiile delicate îşi pun amprenta asupra dezvoltării emoţionale a copilelor. De aceea este extrem de atentă la tot ceea ce face şi spune în sala de balet şi consideră că prin acest autocontrol a reuşit să evolueze odată cu micuţele balerine. „Scopul meu, în final, este ca pe lângă o indrumare a primilor paşi de balet, copiii să capete şi o ţinută, o atitudine fizică şi psihică adecvată, care le va ajuta să evolueze sănătos. Vreau ca fiecare fetiţă care a trecut prin sala, mâinile şi sufletul meu să îşi aducă aminte cu drag de momentele petrecute la orele de balet. Consider că asta este esenţa a ceea ce încerc să fac cu aceşti copii frumoşi”.
Model pentru elevele sale
Reuşita ei este confirmată de entuziasmul şi bucuria micuţelor balerine, de dăruirea şi seriozitatea de care acestea dau dovadă la cursuri, deşi au vârste fragede. Ariana este una dintre cele aproape 200 de copile cărora Mirela le-a insuflat dragostea pentru balet încă de la prima oră de curs. Era un ghemotoc de fetiță, ce nici nu împlinise cinci ani. Acum are șapte ani și nu a lipsit de la niciun antrenament.
“Ariana păşeşte pe vârfuri şi face reverenţe cu aripi de lebădă. Micuţa noastră balerină îşi trăieşte visul ce îmbrăţişează frumuseţea, graţia şi eleganţa, visul de a deveni, într-o bună zi, asemeni distinsei sale coregrafe, o frumoasă şi talentată balerină. Cred cu tărie că baletul este cea mai pură formă a frumuseţii şi excelenţei şi îi mulţumim Mirelei pentru tot efortul şi implicare ei, pentru toată răbdarea şi devotamentul său. Fetiţa mea este extrem de fericită că face balet, iar pe Mirela o adoră. Este modelul ei!”, spune Mihaela Cuceu, mama Arianei.
Baletul şi multiplele lui beneficii
Privind în urmă, Mirela spune că a lucrat cu mulţi copii. Nu le-a ţinut socoteala, dar să tot fi fost vreo 200. „Unii au venit şi au plecat după două-trei luni, alţii activează din 2011 în formaţia de dans Arabesque”, menţionează ea.
La cursurile ei, zălăuanca primeşte fetiţe care au împlinit cinci ani, dar mai face şi excepţii, dacă observă că micuţa este receptivă, se poate adapta regulilor şi cerinţelor impuse. Încurajează mişcarea, pe care o consideră esenţială pentru dezvoltarea frumoasă a celor mici. „Copiii trebuie să se joace mult şi afară, în aer liber. În jurul vârstei de 6-7 ani, ar fi bine să fie îndrumaţi pentru a-şi descoperi un hobby. Este foarte important să facă ceva ce le place, indiferent câte activităţi experimentează până fac alegerea potrivită. În acest fel vor avea satisfacţii şi vor căpăta încredere în ei, vor deveni adulţi fericiţi şi sănătoşi. Din păcate, oraşul nostru nu oferă o paletă variată de activităţi. Avem copii extraordinat de talentaţi, doar că trebuie descoperiţi”.
Referindu-se la beneficiile baletului, Mirela aminteşte pe lângă dezvoltarea fizică armonioasă, graţia şi eleganţa ţinutei. Şi asta nu este tot, adaugă instructoarea. „Copilul învaţă, astfel, să se autodescopere şi să capete încredere în sine, învaţă că pentru a obţine ceva trebuie să depui efort şi învaţă să muncească în echipă. Tot prin dans, deprinde echilibrul în mişcări, reuşeşte să se concentreze mai bine”.