Pro şi contra

O discuție aprinsă se poartă în aceste zile referitor la intenția de a se legifera o lege care să oblige marii comercianți de a avea pe raft cel puțin 50% din produse de pe lanțul scurt de aprovizionare. Deocamdată nu se știe foarte exact ce înseamnă lanțul scurt de aprovizionare, însă majoritatea dintre noi se gândesc la faptul că acest lucru ar duce la ajutorarea producătorului autohton. Cu alte cuvinte, produsele de pe lanțul scurt de aprovizionare vor fi produse românești, iar producătorii români vor putea pătrunde mai ușor în marile lanțuri de magazine. Această idee a provocat o discuție în contradictoriu între cei care sunt pro și cei care sunt contra acestei legi.
Eu cred că această idee este una bună în principiu, dar nu știu dacă ar trebuie să pornim chiar de la o pondere de 50%, pentru că în condițiile actuale este posibil ca să nu existe producători autohtoni care să asigure aprovizionarea cu marfă în acest procent. Este vorba aici de cantitățile produse, de capacitățile de ambalare etc. Poate ar trebui o etapă intermediară, cu un procent mai mic, ca după o perioadă să se ajungă și la procentul de 50%. Este o idee bună pentru că în general trebuie găsite soluții prin care producătorii români, persoanele juridice române, indiferent de naționalitatea acționariatului, să fie sprijiniți. Este nevoie ca producătorii să fie cât mai mulți dintre cei care produc în țară din mai multe motive. În primul rând, se creează locuri de muncă pentru forța de muncă autohtonă. Astăzi, în Zalău de exemplu, se resimte o lipsă de forță de muncă acută, iar principalul motiv, pe lângă lipsa școlilor de meserii, acele școli profesionale, este acela că foarte mulți, tineri și nu numai, sunt plecați peste tot în lume în căutare unei vieți mai bune. Pentru a rămâne în țară trebuie să li se ofere mai mult, dar cum, din moment ce majoritatea produselor sunt din import? În al doilea rând, cei care își găsesc de muncă afară nu mai sunt contribuabili în România la sistemul de pensii, de sănătate etc. ci în țările în care muncesc. Cine le va asigura pensiile celor care vor ieși la pensie dacă din urmă nu vin alți contribuabili, știind că sistemul de pensii din România este construit pe contribuțiile celor care sunt activi la un moment dat? În al treilea rând, în ciuda opiniilor contrare a unor specialiști, este necesar să intervii pe piață cu unele măsuri de corectare, de reglare, în funcție de interesele prioritare ale națiunii proprii, deoarece nici capitalismul nu este un sistem perfect și are nevoie de unele intervenții din partea statului.
Totuși, dacă această lege se va adopta, statul, prin instituțiile sale, trebuie să facă mult mai mult decât să dea o lege de sprijinire a producătorilor autohtoni. Trebuie să creeze condiții de asociere între micii producători, astfel încât aceștia să poată asigura canitățile necesare marilor magazine, să-i convingă pe aceștia că numai așa vor putea obține performanțe care să le asigure intrarea pe piață la un nivel mai mare. Altfel, legea va deveni doar un alibi, în sensul în care se va spune: Noi v-am dat legea, dar ce să facem dacă voi nu puteți să valorificati această lege?

Alexandru Tamba