Daniel Săuca
Suntem nu numai ceea ce mâncăm. Suntem şi ceea ce citim. Ce vorbim. Ce visăm. Ce prieteni avem. Ce gândim. Numai că, în epoca generalizărilor stupide, aproape orice afirmaţie are efectul unei enormităţi. Gustul pentru nuanţă, pentru analiză, pentru minima îndoială nu se manifestă serios decât în zona „analizelor” de tot felul, pentru uzul unor elite. Spaţiul public pare plin până la refuz de manipulări grosolane, şi în sensul „sentinţelor” amintite. Aşa-zisele dezbateri sunt doar prilej pentru isterii şi pentru impunerea violentă a unor puncte de vedere. Nu pentru analiza serioasă a unui subiect, a unei probleme. Multora nu le mai place (dacă au avut vreodată o asemenea „pasiune”) să gândească, să raţioneze. Se simt mai confortabil să primească informaţii „sentinţe”, pe care să nu le mai „rumege”. S-a mai scris: această „adormire” a omului „post – modern” ţine şi de influenţa fatidică a mass-media, dar mai ales de constanta esenţială a societăţii de tip „occidental”, şi anume „manipularea prin magie”. Acest tip de magie o puteţi regăsi în reclame, în tot ceea ce înseamnă comunicarea media, în tot ceea ce ţine de „magicul” cuvânt „profit”. Ţinta esenţială a acestor vremuri este profitul, avantajul personal, organizaţional sau instituţional. Celălalt nu contează decât ca obiect al manipulării. Nu contează cum, celălalt trebuie convins să cumpere „cel mai bun produs” sau să „înghită” un „adevăr” livrat cu dedicaţie. Ei bine, celălalt nu mai contează ca om. Din păcate, şi relaţiile aşa-zis personale au fost contaminate de comportamentul legat de „profitabilitate”, nu puţine fiind cazurile în care familia nu mai există decât ca spaţiu al afirmării „pasiunii” amintite. Poate nu are rost să dezvolt acest tip de „teoretizare”. Important ar fi să ţineţi cont de faptul că cineva tot timpul se gândeşte la dvs…Ca victime perfecte.
19 iunie 2013
P.S.: Pentru mine, știrea săptămânii nu a fost legată nici de alegerile locale, nici de campionatul european de fotbal. Ci de presă. Știrea, pe scurt, zice cam așa: „Ziarele nu mai fac bani (în România). Toți marii editori de presă au fost pe pierdere anul trecut” (paginademedia.ro). Presa scrisă. Adică nici măcar tabloidele în format print nu prosperă. Alt posibil subiect de meditație într-o țară în care celălalt nu contează…
Celălalt nu contează
