În loc de lună de miere, aventură de coşmar! Patru zălăuani au fost la un pas de moarte în naufragiul din Thailanda

Patru tineri din Zalău au fost la un pas de moarte, după ce ambarcaţiunea în care se aflau împreună cu alţi aproximativ 30 de turişti a fost răsturnată de un val imens în Golful Thailandei, în 26 mai. Trei persoane şi-au pierdut atunci viaţa.

Vacanţa de vis de care sperau să aibă parte, în Thailanda, patru tineri din Zalău, s-a transformat într-un coşmar, după ce aceştia au decis să facă o excursie de o zi în Parcul Naţional Ang Thong.
Andreea şi Claudiu Chiş au decis să îşi petreacă luna de miere, împreună cu naşii lor, Dana şi Alexandru Ciupe, care sărbătoreau doi ani de căsnicie, pe insula Koh Samui din Thailanda, o zonă recunoscută pentru peisajele superbe.
Au ajuns la destinaţie în 21 mai, iar după câteva zile în care s-au bucurat de frumuseţea insulei, au pornit în cea mai râvnită excursie a locului: o expediţie cu barca de mare viteză în Parcul Naţional Ang Thong, o zonă insulară renumită pentru formaţiunile stâncoase acoperite de vegetaţie luxuriantă, plajele superbe şi apele turcoaz.

Îmbarcare fără veste de salvare
“În dimineaţa zilei de 26 mai, mai mulţi turişti ne-am adunat pe plaja de unde se făcea plecarea şi unde ne aştaptau ambarcaţiunile. Pentru că marea se retrăsese destul de mult, barca noastră, care urma să transporte 32 de persoane, rămăsese blocată în nisip, aşa că am pornit cu o întârziere de aproape o oră faţă de ceilalţi”, îşi aminteşte Andreea Chiş. „Am zis că ăsta trebuie să fie un semn”, o completează Dana Ciupe.
Toţi pasagerii au semnat o asigurare de viaţă înainte de a urca în barcă, însă niciunul nu a primit o vestă de salvare şi nici nu li s-a făcut vreun instructaj pentru a şti la ce pericole se expune sau cum să acţioneze în cazul unui accident. „Ştiam că de trei zile, din cauza vremii, bărcile care asigurau transportul până în Ang Thong nu au mai pornit. Ni s-a spus că vom face cam o oră şi jumătate până la destinaţie, că marea este agitată, cu valuri de doi metri, dar că ei cunosc bine zona şi sunt şi alte bărci în larg. Ni s-a mai spus că vom simţi valurile, dar căpitanul este încrezător că ajungem cu bine”, spune Andreea.

Călătorie printre valurile ameninţătoare
În euforia vacanţei, cei patru zălăuani s-au urcat fără nicio temere în ambarcaţiune şi şi-au ales locurile cu cea mai bună panoramă. Habar nu aveau în ce aventură îngrozitoare porneau!
Drumul până în Ang Thong a fost îngrozitor pentru cei 32 de turişti. „Barca se lovea cu putere de valurile imense. Majoritatea femeilor s-au simţit rău, iar eu şi prietena mea am început să plângem de frică. Coşmarul a durat o oră şi jumătate, până am ajuns la destinaţie, interval în care am fost convinsă că vom pieri”, povesteşe cu groază Dana.
„Simţeam valurile de parcă barca cădea de la 10 metri pe un plafon de beton! Se înclina groaznic, încât aveam panoramă pentru a vedea partea diametral opusă a bărcii în larg. Marea era foarte agitată”, rememorează Andreea teribilul eveniment. În tot acest timp, ghidul şi căpitanul îi asigura pe pasageri că sunt în siguranţă şi că nu trebuie să îşi facă griji.
Panica turiştilor a luat sfârşit pentru că ambarcaţiunea a făcut o primă oprire, pe una din insulele Parcului Naţional. Acolo, cei 32 de pasageri au putut face snorkeling, primind în acest sens, veste de salvare. De îndată ce au revenit în barcă, turiştilor li s-a cerut să înapoieze vestele. Expediţia de explorare a zonei a continuat pentru câteva ore, însă toţi se gândeau cu teamă la drumul de întoarcere. Organizatorii excursiei i-au liniştit spunându-le că întoarcerea va dura mai puţin şi că va fi mai lină, întrucât nu vor mai merge contra valurilor. „Am întrebat de vestele de salvare, dar ni s-a răspuns că nu e nevoie de ele şi că, de obicei, se poartă doar la snorkeling”, subliniază Andreea Ciupe.

„Am ştiut că voi muri”
Tinerii au savurat călătoria înapoi cu barca, însă când se apropiau de destinaţie, totul a luat o turnură neaşteptată. „La un moment dat, ambarcaţiunea în care ne aflam a încetinit şi am văzut un val uriaş care intră peste noi. Totul a durat o fracţiune de secundă, dar când am observat chipul împietrit al ghidului am ştiut că este grav”, afirmă Dana.
De la impact, barca s-a răsturnat imediat. În afară de soţii celor două zălăuance şi de doi cetăţeni germani, care se aflau pe provă şi care au fost aruncaţi în mare, ceilalţi au fost prinşi sub barcă, în apă. „Nu ştiu cât am stat acolo, dar îmi amintesc că simţeam lovituri de mâini şi picioare ale oamenilor care încercau cu disperare să iasă la suprafaţă. Mi-am ţinut respiraţia cât am putut de mult, am deschis ochii şi m-am rugat. Am ştiut că voi muri, pentru că nu aveam cum să ies”, zice Dana, care a simţit la un moment dat că este trasă la suprafaţă. „Probabil a fost vreun curent, că m-am trezit dusă departe în larg. Am apucat să îmi văd soţul, care reuşise împreună cu prietenul nostru, Claudiu, să ajunge pe o stâncă”.

Salvată de localnici
Degeaba a strigat după ajutor, pentru că nimeni nu o auzea. A avut noroc că ştie să înoate şi că a reuşit să se agaţe de un ghiozdan care plutea prin apropiere. „Lângă mine au apărut doi irlandezi, dar tuturor ne era imposibil să ajungem lângă stânci din cauza valurilor care ne erau potrivnice. Era un haos de nedescris. Am privit în jur şi am văzut plutind trupul neînsufleţit al uneia dintre victime”, spune vizibil tulburată Dana. Salvarea pentru ea şi pentru cei doi naufragiaţi irlandezi a venit din partea unor localnici, care i-au scos din mare cu ajutorul unor frânghii. „Am fost plină de sânge şi de vânătăi pe picioare, dar nimic nu conta decât că am scăpat cu viaţă. Am plâns de bucurie şi am refuzat să merg la spital pentru îngrijiri medicale, pentru că soţul meu nu ştia nimic despre mine. Era convins că mă număr printre cei blocaţi sub barcă”, mai spune tânăra a cărei recunoştinţă se îndreaptă spre sătenii fără de care probabil nu ar fi supravieţuit.
Două ore a durat până ce Dana s-a reîntâlnit cu soţul şi cu prietenii săi, două ore de chin pentru cei din urmă care credeau că femeia a murit. De pe stâncă, zălăuanca a urmărit întreaga operaţiune de salvare a naufragiaţilor: „Poliţia marină a venit fără scafandri şi nu putea pătrunde sub barcă. Erau total nepregătiţi. În cele din urmă, împreună cu localnicii au spart fundul ambarcaţiunii şi au salvat o femeie. Pe alte două le-au găsit moarte”.

Haos şi strigăte de disperare
Şi prietena sa, Andreea, a vut parte de o experienţă traumatizantă, cu atât mai mult cu cât ea nu ştie să înoate: „Eram vreo 30 de persoane prinse sub barcă, în apă, fiecare încercând să iasă la suprafaţă. Vedeam ca prin vis mâini, picioare, mişcări necontrolate în apă. Nu mai reuşeam să îmi ţin respiraţia, înghiţeam apă. Eram sigură că mor, simţeam cum mă scufund încet-încet. Nu am noţiunea timpului, dar sub barcă am găsit o gură de aer. Am respirat. Aveam o infimă speranţă că poate voi trăi. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar am reuşit să ies de sub barcă”.
Următorul moment pe care şi-a aminteşte este că se afla în mare şi încerca să se agaţe de ceva. Când a auzit vocea soţului său, a ştiut că va scăpa cu viaţă. Claudiu a înotat în direcţia ei, cu o pernă gonflabilă. „Marea era agitată, iar în jur de auzeam doar strigăte de disperare”, rememorează Andreea, care a fost transportată, mai apoi, la spital, pentru că avea plămânii plini de apă, iar picioarele prezentau contuzii severe.
Şi ea îşi exprimă dezamăgirea faţă de modul în care au intervenit autorităţile: „Echipele au ajuns după cel puţin 30 de minute de la producerea accidentului. Mobilizarea a fost minimă! Nu a fost niciun scafandru care să poată intra sub barcă pentru a scoate persoana care era în viaţă. Cadrele medicale care au venit să ofere primele îngrijiri medicale erau total depăşite de situaţie: nu avea o apă oxigenată, o mască de oxigen, nimic. Erau preocupaţi să îşi facă poze cu fiecare dintre noi. La fel au procedat şi cei din poliţia de coastă! Ne-am simţit tare singuri. Am simţit că nimeni nu conştientizează gravitatea accidentului şi starea în care ne aflam”.

Ignoraţi de autorităţi
În ziua următoare, cei patru zălăuani au dat declaraţii la poliţie despre cum a decurs evenimentul. Şi-au recuperat unul dintre bagaje, însă au descoperit că le lipsea portofelul şi un telefon. „Era clar că ne-au fost furate, de vreme ce toate celelalte lucruri erau acolo!”, consideră Andreea Chiş, care a rămas cu impresia că autorităţile thailandeze se simţeau incomodate de turiştii accidentaţi şi că abia aşteptau să îi vadă întorşi în ţările lor.
Dezamăgire au simţit şi la revenirea în ţară, când au constatat că mesajele pe care le-au tranmis Ambasadei României în Thailanda au fost ignorate. „Ca şi în accident, şi acum suntem pe cont propriu, deşi suntem cetăţeni ai unei ţări europene”, spune cu mâhnire Andreea.
Tinerii din Zalău nu vor despăgubiri morale, dar li s-ar părea normal să li se ofere contravaloarea bunurile pe care le-au pierdut în accident – în jur de 3.000 de euro, precum şi contravaloarea sejurului – peste 4.000 de euro. În ciuda coşmarului trăit, tinerii au ales să privească parte plină a paharului. „Dumnezeu a făcut o minune şi ne-a dat o nouă şansă la viaţă”, concluzionează Dana Ciupe, adăugând că din această experienţă a învăţat să trăiască în fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.

Naufragiu cu trei morţi
Naufragiul a avut loc în 26 mai, când nava de mare viteză Aang Thong s-a răsturnat din cauza valurilor mari, în largul Insulei Ko Samui, după ce plecase din zona Parcului Naţional Ang Thong. La bordul navei se aflau 32 de turişti, un ghid şi trei membri ai echipajului, potrivit The Straits Times.
Trei turişti străini au murit în accident. Este vorba de o britanică de origine română, identificată de „The Telegraph“ ca fiind Monica Cozma, în vârstă de 28 de ani, de o germancă în vârstă de 29 de ani şi de o femeie din Hong Kong în vârstă de 30 de ani.
Ministerul Afacerilor Externe a transmis că printre turiştii implicaţi în accident s-au numărat şi patru români, care au suferit răni uşoare.