Faceţi loc, venim cu “urâţitul”!

Astfel a grăit o echipă de muncitori-„restauratori”, care s-a apucat de lucru fără somaţie, urâţind de-a dreptul bătrânul gard ce împrejmuieşte clădirea Galeriilor de Artă “Ioan Sima” din Zalău. Un gard confecţionat cândva cu cap şi gust şi care chiar nuse ruga insistent să fie feştit cu o vopsea urâtă, nepotrivită. Mă refer la partea din piatră a gardului şi nu la cea metalică. La noi nu s-a auzit de curăţare prin diverse mijloace, mai umane, sau poate chiar de restaurare a unui gard care, chiar şi în varianta veche, „vintage”, arăta mult mai bine decât au reuşit harnicii muncitori să-l facă să arate acum. Un gri-şoarece într-o nuanţă tristă, întâlnită preponderent în aresturi şi spitale de psihiatrie, fără nicio legătură cu vreun puseu de simţ artistic, aşa cum impune clădirea prin destinaţia ei. A vopsi ceva la repezeală şi mai ales ceva ce nu arată bine spoit cu vopsea, nu înseamnă în mod necesar a face ca lucrurile să fie mai bune decât erau înainte. Însă, se pare că acest lucru nu a fost înţeles de cei care au în grijă galeriile, cu atât mai puţin de echipa “restauratoare”.

Nici exemplul caselor vecine, dotate cu astfel de garduri din piatră, frumoase chiar dacă sunt vechi, nu le-a folosit celor care au debitat geniala idee de a “plastifia” nişte pietre cu sinistra vopsea. În loc să accentueze „patina” timpului, să o pună în valoare, vopsitorii au năvălit cu pensulele şi vopseaua peste acest gard din piatră şi l-au făcut să arate acum mai tern şi mai neatractiv decât era înainte. Partea îngrijorătoare este faptul că inimoasa echipă umblă liberă prin oraş, aşa că ne putem aştepta la noi surprize pe viitor: nu contează că discutăm de obiective urbanistice vechi, frumoase aşa cum au fost şi sunt, păstrate până în zilele noastre.