Daniel Săuca
La ce „salarii” de kkt au, cu siguranță ar merita o pensie, mai mult sau mai puțin specială. Dacă apucă. Ar merita să adune „puncte” pentru o pensie decentă în timpul vieții active, prin impozite și „contribuții” plătite la timp și, dacă nu e cu supărare, nu raportate la salariul minim pe economie. Și, totuși, au nevoie jurnaliștii de pensii speciale numai de la stat? Păi, nu e presa a patra putere în stat? Și dacă celelalte „puteri” și-au „tras” sau sunt pe cale să-și „tragă” pensii, mai mult sau mai puțin „nesimțite”, de ce nu și ziariștii? Și, totuși, care gazetari? Ei, aici începe, de fapt, povestea, „nebunia” specifică țării tuturor imposibilităților. Relativ recenta inițiativă legislativă de acordare a pensiilor speciale pentru dulăii ori potăile de pază ale democrației a pornit și de la un punct de vedere al Academiei Române (vezi expunerea de motive, cdep.ro/proiecte/2015/800/10/3/em1028.pdf), conform căruia „calitatea actului de creație jurnalistică (…) poate fi stabilită numai de Uniunea de profil a breslei, adică Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), pe baza criteriilor de ordin estetic și deontologic”. Între timp, legea trimisă spre promulgare explică: „prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică”. Singura uniune de „creație jurnalistică” recunoscută astfel, evident, ar fi UZPR. Pe firul logic al poveștii, numai membrii UZPR vor putea beneficia de această lege. De ce numai UZPR (detalii despre această uniune poți vedea pe uzp.org.ro)? Încurcate sunt și căile asociațiilor profesionale ale jurnaliștilor din România… Până când vom mai povesti/scrie pe această temă, rămân destule alte întrebări: va promulga președintele Iohannis legea menționată mai sus?; chiar este activitatea jurnalistică „creatoare” în integralitatea ei?; e cu adevărat UZPR o asociație reprezentativă la nivel național a jurnaliștilor români?; vor putea obține statutul de utilitate publică și alte asociații/fundații/sindicate ale gazetarilor din România?; nu e jenant ca ziariștii să aibă pensii speciale ca parlamentarii, primarii și alte categorii „oropsite” ale patriei?; nu ar merita reglementat statutul jurnalistului în România?… Mai vorbim.
Leprele de PSD-şti au dat peste cap legea pensiilor, au introdus pensii speciale sfidătoare şi neruşinate. Nu vorbesc numai de pensiile neruşinate ale magistraţilor, militarilor, parlamentarilor, etc. dar, s-a ajuns până acolo încât un muncitor lopătar dintr-o turnătorie, pensionat la 50 de ani, să aibă pensia dublă faţă de a unui inginer, medic sau profesor, pensionat la 65 e ani.Astfel de nedreptăţi sociale nu au exstat nici pe vremea lui Stalin. Acum e, cică, democraţie !
UITA DE CE MERITA DANIEL SAUCA PENISIE SPECIALA:
Pipota Mizilului se umflă la Zalău. Cu pompa!
Ruşine mare!
Păi, să ai tu, Co-medie locală, colea, sub nas, ditamai festivalul internaţional de poezie şi epigramă, iar noi să aflăm de la alţii că au venit scriitori din 12 ţări, toate străine?! Uite, de exemplu, la Zalău, în „Magazinul sălăjean”, Daniel Sauca ne prosteşte în faţă, de să te zgârii pe ochi, cum că: „Participanţii au fost din: Belgia, Brazilia, Spania, Italia, Franţa, Germania, Rep. Moldova, Siria, Macedonia, Albania, Canada, SUA, conform unui comunicat al organizatorilor”. Dom’le, aşa o fi! Organizatorii or fi trimis comunicatul ăsta numai la „Magazinul sălăjean”!
Dar, băi, Sauca,
nouă ne spui asta? Ţi-ai greşit adrisantul, tăticu’! Nu la Ploieşti s-a răsturnat carul ăla în care nefericiţii înghiţeau gogoşile matale! La festivalul de la Mizil, n-a participat nimeni din străinătate! Poate or fi trimis ceva poezele la concurs nişte românaşi care n-au ce face prin Brazilia sau se plictisesc prin Albania, deşi şi asta ar fi de mare mirare, dar la Mizil n-a călcat picior de străin. Nu am nici o dovadă, dar mă bazez pe bun simţ. Bun simţ gazetăresc. Dacă mă înşel, aştept dreptul la replică al participanţilor respectivi şi promit să plătesc eu biletele de avion de pe trei rute celebre: Damasc – Mizil, Tirana – Mizil şi New York – Mizil.
Nu, acuma, pe bune,
dacă venea la Mizil măcar câte un participant din jumate din ţările astea, ia, să le mai citez o dată: „Belgia, Brazilia, Spania, Italia, Franţa, Germania, Rep. Modova, Siria, Macedonia, Albania, Canada, SUA”, băi, Daniele!, asta chiar ar fi fost o senzaţie! Păi, nene!, se umfla pipota Mizilului de mândrie, de se auzea de la Ploieşti cum plesneşte de fericire. Iar pe-aici a fost o tăcere asurzitoare…
Ştiţi de ce
umflă Sauca pipota Mizilului cu pompa, de la Zalău? Fiindcă o poetă de prin partea locului a luat un premiu la Mizil. Da’ ce-i aia, Mizil? Îi trebuia, domn’e, un context select. Şi, atunci, bagă Sauca treaba aia cu spuma poeziei din Franţa, Italia, Spania… Canada, SUA, adică, un Mizil mondial, nu?