Ne-am mai făcut de râs o dată

Echipa naţională a României s-a întors duminică seara în locul unde a disputat cel de-al patrulea joc oficial din istorie. 1911 era anul în care, la Cluj a apărut primul stadion, modern la acea vreme, cu o pistă de atletism şi tribună de lemn, copiată după cea a stadionului din Ferencvaros, ce putea găzdui 1.500 de spectatori. 12 ani mai târziu, România susţinea la Cluj al treilea său meci oficial, era împotriva Cehoslovaciei, meci încheiat cu scorul de 6 – 0 în favoarea oaspeţilor. „Stadionul Orăşănesc”, cum era denumit atunci actuala „Cluj Arena”, şi-a mărit între timp tribunele la o capacitate de 10.000 de spectatori. A trebuit să treacă 85 de ani ca „tricolorii” să revină în „capitala Ardealului”. În 2008, România întâlnea la Cluj, însă pe Stadionul „Doctor Constantin Rădulescu” din Gruia, Lituania, în campania de calificare la Campionatul Mondial din 2010, câştigat de „tricolori” cu 3 – 0. Duminică, naţionala lui tata Puiu s-a întors în acelaşi loc, în Parcul Central al Clujului, dar pe o arenă foarte modernă. Cei 10.000 de oameni s-au transformat acum în 28.000 de voci care duminică au strigat: „Hai, România!”.
S-a petrecut, însă, şi un moment penibil la începutul partidei, în momentul în care s-a ţinut un moment de reculegere în memoria marelui Johan Cruyff. Un moment care a făcut deja înconjurul mass-mediei europene şi cu care fotbalul românesc a fost arătat din nou cu degetul. Mulţi europeni care iubesc fotbalul s-au întrebat dacă noi, românii, (ghinionul este că în astfel de cazuri se vorbeşte la general) ştim ce seminificaţie au cuvintele respect şi civilizaţie. Nu au avut loc încăierări, nici scandări rasiste, nici huiduieli împotriva adversarilor, dar a avut loc un moment care a umbrit, într-o oarecare măsură, rezultatul bun în faţa campioanei europene.
Un suporter din Alba Iulia s-a trezit din senin să strige „Cristi!” tocmai în momentul în care tot stadionul amuţise pentru acel moment de reculegere. La prima vedere, mulţi veţi spune că este o banalitate, dar, despre acest subiect şi despre momentul jenant a scris până şi agenţia Reuters.
Publlicul a acoperit imediat cu aplauze strigătul unui anume Răzvan H. din Alba Iulia, pentru a încerca să repare greşeala unui „Dorel”, după cum l-a denumit primarul Clujului, Emil Boc.
A fost nevoie de ore întregi pentru a se găsi făptaşul. La început, cei din grupul respectiv au negat totul, ba chiar i-au ameninţat cu tribunalul pe ziariştii de la ProSport, dar, în cele din urmă, şi-au recunoscut fapta.
„A fost un gest prostesc. N-am făcut niciodată aşa ceva şi nici nu ştiu, sincer, ce a fost în momentul ăla. Nici pe urmă nu am ştiut de ce am strigat. Toată lumea mi-a zis că nu a fost în regulă”, a fost explicaţia albaiulianul.
Pata de culoare rămâne pentru fotbalul din România, dar, ce este, totuşi, lăudabil, este faptul că acest Răzvan H, idenitificat după ore întregi de jurnaliştii ProSport, este primul spectator din România care îşi cere scuze public pentru un gest necivilizat.