Valoarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere este mai mică de la începutul anului, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală. Totuşi, actul normativ introduce şi noi tipuri de penalizări care nu existau până acum în legislaţia românească, precum penalitatea de nedeclarare, cea care vizează contribuabilii care acţionează cu rea-credinţă, adica aceia care declară mai puţin decât câştigă sau cei care nu-şi raportează deloc obligaţiile fiscale.
Noul Cod de procedură fiscală, intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2016, modifică, printre altele, regimul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.
Actul normativ stabileşte că, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă, contribuabilii vor datora statului, la fel ca până acum, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Potrivit documentatului citat, dobânda este o obligație fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale.
La fel ca până acum, dobânzile se vor calcula pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Totuși, începând din 2016, valoarea dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, micşorată de la 0,03%, atât cât a fost pană la finalul anului 2015. Acest lucru corespunde unui nivel de 7,32% în acest an (2016 are 366 de zile), faţă de 10,95% pe an, cât a fost anul trecut.
În ceea ce privește penalitatea de întârziere, aceasta este, conform Codului de procedură fiscală, o obligație fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale.
Penalitatea de întârziere se va calcula pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
La rândul său, potrivit noilor dispoziții legislative, penalitatea de întârziere a fost micșorată, de la valoarea anterioară, de 0,02%, până la 0,01% pe fiecare zi de întârziere.
În același timp, dispozițiile din noul Cod de procedură fiscală, introduc noutăți în ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere aplicate anumitor obligații fiscale.
Mai exact, pentru diferențele de obligații fiscale stabilite prin declarații de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se vor datora obligații fiscale accesorii în limita sumei plătite dacă anterior stabilirii obligațiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată iar suma plătită nu a stins alte obligații. Aceste dispoziții urmează să fie aplicabile și în situația în care debitorul a efectuat plata obligației fiscale, iar declarația de impunere a fost depusă ulterior efectuării plății.
Reglementările menționate mai sus nu se regăseau în vechiul Cod de procedură fiscală, care s-a aplicat pană în ultima zi a lui 2015.
Atenţie! Actul normativ amintit include un nivel de 1% al majorărilor de întârziere pe lună sau fracţiune de lună în cazul obligaţiilor fiscale administrate de organele fiscale locale. Această valoare corespunde unui nivel anual de 12% pe an.
Cei care nu îşi declară corect veniturile vor fi penalizaţi suplimentar
Noul Cod de procedură fiscală modifică regimul penalităţilor nu doar în sensul reducerii dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, dar şi prin introducerea unei noi penalităţi, respectiv cea de nedeclarare, prevăzută la Capitolul III – Dobânzi, penalităţi de întârziere şi penalităţi de nedeclarare.
De altfel, această penalitate nu este tocmai nouă, în condiţiile în care Finanţele au încercat să introducă o astfel de penalitate în legislaţia fiscală încă din ianuarie 2014, printr-un proiect de act normativ privind modificarea vechiului Cod de procedură fiscală, care însă nu a mai fost aprobat.
Practic, reglementarea menţionată are în vedere diferenţierea între contribuabilii care au un comportament corect, de bună-credinţă (contribuabilii care declară corect sumele datorate) şi contribuabilii care acţionează cu rea-credinţă (contribuabilii care îşi diminuează obligaţiile fiscale depunând declaraţii incorecte sau nu declară obligaţiile fiscale deşi aveau această obligaţie).
Penalitatea de nedeclarare va ajunge la 100%, dacă sumele datorate statului provin din evaziune fiscală
Conform Noului Cod de procedură fiscală, penalitate de nedeclarare este o obligație fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru nedeclararea sau subdeclararea, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale.
Concret, potrivit art. 181 din actul normativ amintit, pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere, contribuabilul/plătitorul datorează, din 2016, o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Procedura de aplicare a prevederilor de mai sus a fost aprobată recent prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3834/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 984 din 30 decembrie 2015 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.
Potrivit acestui document, penalitatea nu va fi stabilită de organele fiscale, dacă aceasta este mai mică de 50 lei. În acelaşi timp, documentul stabileşte şi situaţiile în care nu se va percepe penalitatea de nedeclarare.
Mai exact, penalitatea de nedeclarare nu se va aplica dacă obligaţiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor şi stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislaţiei fiscale, de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinsă în norme, instrucţiuni, circulare sau opinii.
În schimb, penalitatea de nedeclarare se va majora cu 100% în cazul în care obligaţiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare.
De asemenea, noul Cod de procedură fiscală mai prevede că penalitatea de nedeclarare va putea fi redusă, la cererea contribuabilului/plătitorului, cu 75%, dacă obligaţiile fiscale principale stabilite prin decizie: se sting prin plată sau compensare; sunt eşalonate la plată, în condiţiile legii. În acest caz, reducerea se va acorda la finalizarea eşalonării la plată.
Atentie! Aplicarea penalităţii de nedeclarare NU va înlătura obligaţia de plată a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, se menţionează în art. 181 alin. (4) din Codul de procedură fiscală.
Deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii vor fi emise trimestrial de Fisc
Ordinul ANAF nr. 3834/2015, publicat în Monitorul Oficial pe 30 decembrie 2015, stabileşte şi procedura comunicării actelor administrative fiscale prin care se instituie dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin urmare, Fiscul va notifica periodic, prin intermediul unor decizii, contribuabilii care au restanţe la bugetul de stat şi care datorează astfel instituţiei dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Mai precis, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii vor fi comunicate debitorilor trimestrial, cu câteva excepţii. Concret, excepţile de la emiterea trimestrială a deciziilor sunt următoarele: debitorii care înregistrează obligații fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată; debitorii care înregistrează obligații fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerțului; debitorii cărora li s-a deschis procedura insolvenței în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, pentru care nu se calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele născute anterior procedurii; debitorii declarați insolvabili care nu au venituri și bunuri urmăribile.
De asemenea, în baza Ordinului ANAF nr. 3.497/2015 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea și comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligații fiscale restante sub o anumită limită, publicat pe 10 decembrie în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 912, pentru obligațiile fiscale principale cu scadența până la data de 1 iulie 2013 care se sting după această dată, deciziile se emit trimestrial, pentru dobânzi, respectiv o singură dată, pentru penalități de întârziere, caz în care se aplică nivelul de 15% din obligațiile principale rămase nestinse.
În schimb, pentru obligaţiile de plată scadente după data de 1 iulie 2013, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii, indiferent de natura acestora, vor fi emise trimestrial, pentru toţi debitorii, cu excepţia celor patru categorii enumerate mai sus.
Vor fi şi cazuri în care deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii, precum şi somaţia sau titlul executoriu, vor fi emise după 180 de zile de la ultima emitere sau de la data la care au fost înregistrate obligaţii fiscale principale restante, dacă accesoriile (majorări de întârziere/dobânzi şi penalităţi de întârziere) sau obligaţiile fiscale neachitate, în cazul somaţiei, nu depăşesc anumite limite, după cum urmează:
1.500 lei, pentru marii contribuabili;
1.000 lei, pentru contribuabilii mijlocii;
500 lei, pentru contribuabilii mici;
100 lei, pentru contribuabilii persoane fizice.
Nu achitaţi impozitele care au perioada fiscală anuală? Veţi plăti dobânzi
În noul Cod de procedură fiscală, aplicabil din prima zi a anului, este reglementat într-un articol separat, respectiv art. 175, modul în care se aplică dobânzile pentru neplata impozitelor pentru care perioada fiscală este anuală.
Prin urmare, din 2016, pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale reprezentând impozite pentru care perioada fiscala este anuală, contribuabilii datorează dobânzi după cum urmează: în anul fiscal de impunere, pentru obligațiile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul fiscal sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăți anticipate, dobânzile se calculează din ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv; pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), dobânzile se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora inclusiv; în cazul în care obligația fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declarația de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăți anticipate sau declarațiile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declarația de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător; pentru diferențele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală sau declarației de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare termenului de scadență prevăzut de lege. În cazul impozitului pe venit, această regulă se va aplica numai dacă declarația de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. În situația în care declarația de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobândă se va datora începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
(P)
