Nu o dată s-a întâmplat ca Mirel Rădoi să fie considerat eroul din teren în partidele pe care Steaua le-a susţinut atât în campionatul inter, cât şi în cupele europene. Rădoi a reuşit să ridice de multe ori tribunele în picioare, i-a convins pe suporteri că merită să-i scandeze numele, dar acest lucru s-a întâmplat doar în cariera de jucător.
„Finul” a revenit la marea sa iubire (poate e exagerat termenul) în calitate de antrenor în vara acestui an. Nu avea licenţă, dar Becali i-a dat frâu liber, iar suporterii Stelei au avut răbdare. Din păcate, după o jumătate de sezon, Rădoi a fost nevoit să părăsească banca „roş-albaştrilor”, principalul motiv fiind rezultatele înregistrate. A ieşit destul de şifonat, chiar dacă, ulterior, Becali a apărut în faţa reporterilor şi a spus că Mirel e bine primit oricând şi în orice calitate la Steaua.
Latifundiarul din Pipera vroia să demonstreze cu orice preţ că Steaua va conta şi în acest an în lupta pentru titlu, chiar dacă unii îi cântau deja prohodul. Şi-a băgat adânc mâna în ambele buzunare, dintr-unul a scos acea sumă fabuloasă pe care, probabil nu o ia niciun antrenor din Liga I, iar din celălat buzunar a scos telefonul cu care l-a sunat pe Reghecampf. Şi, într-adevăr, la Steaua a revenit antrenorul momentului din fotbalul Românesc, antrenorul adevărat, care merită acea sumă colosală pe care nu mulţi patroni ar fi dispuşi să o scoată din buzunar. Becali o face, deoarece ştie că numai „regele” de pe bancă îi poate aduce Stelei titlul cu numărul 27. Practic, acesta este şi gândul cu care Laurenţiu Reghecampf s-a întors la Steaua, iar prima „mutare” i-a ieşit perfect.
Am văzut în meciul cu CS „U” Craiova o echipă arţăgoasă, cu determinare, o formaţie care ar fi jucat parcă meciul vieţii. Asistam la un „film” total diferit faţă de cele pe care le văzusem în etapele anterioare.
În urmă cu o etapă, Steaua pierduse cu Astra din cauza unui gol spectaculos primit în ultimele minute de Găman, iar duminică, balanţa s-a înclinat în favoarea „roş-albaştrilor”. Execuţia de excepţie a lui Papp, pe care îţi venea să o priveşti de o sută de ori la reulare, a deblocat Steaua în drumul spre titlul 27.
Rădoi era în tribună şi privea la „eroul” Stelei, care purta tocmai tricoul cu numărul şase, acelaşi pe care-l avea şi fostul căpitan. În urmă cu 11 ani, pe acelaşi stadion, dar împotriva Argeşului, Rădoi avea o execuţie asemănătoare ca cea a lui Paul Papp. Cu o astfel de reuşită până la meciul cu Craiova, poate Rădoi ar fi fost salvat acum şi din postura de antrenor.