„Romănia” şi Roşu-Împărat

A trecut şi Ziua Naţională, aşa cum toate trec cu o nedreaptă repeziciune şi odată cu ele, trece şi timpul nostru. Era inevitabil ca la o astfel de sărbătoare, anumite feţe publice să nu se dea în stambă, fiecare cu potenţialul de penibil de care dispune. De la (h)artişti şi până la comercianţi, de la înalţi demnitari, până la politruci şi de la uriaşi prea-sfinţiţi până la cititorii de promptere pe la tv, cu mic cu mare, a dat fiecare cu mămăliga în geam după posibilităţi. Nu pot să nu vă spun, sau să nu reamintesc celor care au văzut deja, despre apariţia IPS Teodosie, împăratul-împăraţilor şi regele-regilor, plus toate titlurile pe care le mai are peste episcopia Tomisului. Eu aşa ceva, vorba aceea, n-am văzut dar nici nu vreau să mai văd.

Acest personaj, client vechi al DNA-ului, îmbătrânit în mişmaşuri şi băgat în toate matrapazlâcurile de nici el nu le mai ştie şirul, apare triumfător şi îmbufnat la ceremonia dedicată Zilei de 1 Decembrie, de până şi Papa şi-a ros unghiile de ciudă, la vederea draperiilor în care era înfaşurat. Cu o trenă de patru metri, precum Crăiasa Zăpezii varianta comunistă, şi cu şase kile de şnururi, ciucuri şi zorzoane, un sceptru aurit şi o coroană discretă ca un acoperiş, toată garnisită cu aur şi nestemate, călca IPS-ul negociator de mită în timpul liber şi făuritor de aranjamente pe bani grei, prin faţa celor prezenţi, de gândeai că a coborât vreun corp ceresc pe Pământ, frate cu Soarele. Un slujitor îi căra trena a cărei utilitate era la fel de detectabilă ca şi bunul-gust în alegerea acestei ţinute nepotrivite cu totul, de la context şi până la eveniment.

Oameni buni, întreb şi eu, ce nevoie avem de asemenea apariţii, de asemenea ieşiri în public? Ce dovedesc ele sau pe cine vor să convingă? Vor enoriaşii să vadă un asemenea exemplu de slujitor al Bisericii care, cu toată sinceritatea o spun, mie mi-a stârnit râsul urmat de indignare şi un gust amar!? Aşa arată un slujitor al lui Dumnezeu? Aşa vrea El să-i vadă? De asta avem nevoie acum? Nu cred. Or fi protocoale, or fi coduri de vestimentaţie, nimeni nu neagă; însă deja o luăm pe arătură cu ăştia, fraţilor. Oare nişte straie mai simple, culori mai supuse, mai modeste, mai puţin scipici, aur şi mătăsuri peste taftale, nu ar fi dat mai bine pe un personaj oricum ros de toate păcatele din lume?

Vrem să vedem o atitudine pioasă, o rugăciune pentru binele acestui neam oricum încercat, pentru cei dispăruţi, o apariţie mai modestă, mai discretă şi mai puţin sfidătoare. Oare acestea, nu erau ceea ce aveam nevoie să vedem prin aceşti reprezentanţi ai Bisericii? În afară de înjurături şi râs, omul acesta nu a reuşit să smulgă altceva de la cei care l-au văzut, şi dovezile le găsiţi peste tot. Aşa înţeleg unii să iasă în public, EI sunt importanţi şi nu cei cărora le datorează funcţiile şi milioanele, traiul în huzur şi privilegiul de a nu explica niciodată unde se duc butoaiele cu milioane de euro. Mă rog, o parte merg la sac, şi se dau prin biserici sub formă de şpagă, că doar nu mai miră pe nimeni nici acest lucru, vorbeam de restul banilor. Oricum, tristă apariţie. Urâtă.

Stimaţi Inalţi: oamenii, enoriaşii, chiar şi cei care cred mai puţin sau care se manifestă mai puţin, n-au nevoie să vă vadă defilând cu nasul pe sus şi cu sluga care vă cară trena de zece metri. Au nevoie să vadă şi să audă că faceţi ceva pentru neamul ăsta, pentru săraci, pentru copiii abandonaţi de părinţi sau pentru cei bolnăviori, pentru bătrânii uitaţi, pentru a ajuta, a susţine orice cauză, pe oricine, numai ajutor să fie din preamultul şi preasuficientul cu care v-aţi obişnuit de atâţia ani. Ani în care nici o instituţie din această ţară nu vă cere socoteală, nu vă întreabă ce faceţi cu banii, unde Dumnezeu se scurg sute de milioane, şi multe, multe altele. Ar fi atâtea de spus iar acesta este un exemplu într-o mare de exemple care răsar şi trăiesc rânjind, pe teritoriul fiecărui judeţ.

Să trecem de la crăiasa cu barbişon, la fiinţe ceva mai umane, respectiv doamnele şi domnişoarele de pe TV care dau şi ele cu mucul în fasole, fiecare după posibilităţi. Corina Dănilă, realizatoare tv, scrie cât China pe feisbuc „La mulţi ani, Romănia!„ Nu, nu a fost „de la diacritică” şi Dănilă Prepeleac – varianta pe tocuri – nu e singurul personaj care comite astfel de gafe. I s-a atras atenţia de către cei din lista de prieteni însă inutil, pentru că după ce i-a urat Romăniei să trăiască, Corinuca a căzut într-un somn adânc care va dura probabil până după Anul Nou. O mai zărim printe mulţimea de piţipoance şi pe Andreea Bălan, cea care în adolescenţă scutura gâtul frenetic şi cânta Moşule, ce tânăr eşti. Apare Andreea noastră naţională învăluită într-un steag fotoşopat peste 90-60-90-urile din dotare, numai că îl tufleşte Bălan pe roşu, înaintea celorlalte culori în ordinea lor firească. Fatăăă, e albastru, galben şi roşu, niciodată invers, niciodată amestecate, ţine minte şi evită să te mai faci de maroneală, pe viitor. Altfel, eşti simpatică şi ai şi câteva piese bunuţe, apariţia asta, greşită şi kitschoasă până la laringe îi musai de taxat.

Am mai asistat în ziua de 1 Decembrie la nelipsitele predicţii marcacarmen Harra, potrivit căreia, iar vine un roi de asteroizi de nu ştiu câte tone (au fost cântăriţi în prealabil, staţi liniştiţi) peste planeta albastră, ne luăm cu toţii viloaie, yahturi, terenuri, jeepuri, în funcţie de zodii şi noroc. Nu trebuie să uit nici de opiniile unor cetăţeni, unii cu pretenţii de mari domni, şi care spuneau, cu vârful nasului orientat în sus, că sărbătoarea noastră naţională este pe 23 august şi că 1 decembrie marchează intrarea în Luna Cadourilor. O fătucă de pe la un post tv care îl arată pe Arsenie Boca iţit pe sâmburii de caise, l-a întrebat pe nenea cu Luna Cadourilor, suplimentar, ce sărbătorim pe 25 decembrie iar acesta a spus, senin, că se sărbătoreşte „moartea domnului” (nu a specificat numele domnului respectiv) şi că „porcul este un eveniment important al sezonului prin tăierea lui”. Atâtea ar fi de spus, şi bizare şi hilare, şi triste şi nedrepte, dar spaţiul nu mă mai lasă să vi le aduc sub priviri. Revin însă în forţă în zilele următoare, că tot începe luna alergăturilor, a bucuriei, a apariţiilor care mai de care mai ciudate şi mai uimitoare.