Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului (CCAJ) Sălaj invită iubitorii de cultură la lansarea antologiei de versuri “Poştaşul rural” a poetului Viorel Mureşan. Evenimentul cultural va avea loc marţi, 24 noiembrie, la Liceul Teoretic “Ion Agârbiceanu” din Jibou începând cu ora 12. Volumul, apărut la Editura “Caiete Silvane” şi Editura “Şcoala Ardeleană”, Zalău-Cluj-Napoca 2015, este o antologie ce a fost lansată şi în prima zi a Festivalului Internaţional de Carte “Transilvania”, ediţia a III-a, Cluj- Napoca, în perioada 6-11 octombrie. Evenimentul va avea loc în cadrul “Zilelor Învăţământului Sălăjean”, ediţia a IX-a, 2015.
Din biografia poetului şi eseistului Viorel Mureşan
Poet şi eseist, s-a născut la 1 aprilie 1953 în localitatea Vicea, judeţul Maramureş. În anul 1979 a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, secţia română-rusă. În perioada 1975-1979 a frecventat Cenaclul şi revista “Echinox”, decenind membru al redacţiei şi, implicit, al grupării echinoxiste. A publicat în paginile revistei poezie, eseuri şi traduceri. Cariera s-a didactică l-a adus în judeţul Sălaj, unde de-a lungul timpului a trecut pe la mai multe şcoli şi în cele din urmă s-a stabilit la Liceul Teoretic “Ion Agârbiceanu” din oraşul Jibou. A colaborat, vreme de peste patru decenii, la cele mai importante reviste literare din ţară şi este prezent în antologii de poezie românească, apărute în ţară ţi în străinătate. Printre volumele publicate, poezie, amintim: “Scrisori din muzeul pendulelor” – Editura “Albatos” -1982; “Biblioteca de os” – Editura “Dacia” -1991; “Pietrele nimicului” – Editura “Dacia” – 1995; “Ramele nordului” – Editura “Dacia” 1998; “Lumina absentă” – Editura “Paralela 45” – 2000; “Ceremonia ruinelor”, Editura “Dacia” – 2003; “Sâmbăta lucrurilor” – Editura “Limes” – 2006 (antologie de autor); “Buchetul de platină”, Editura “Eikon” – 2010; “Locul în care se va deschide cartea”, Editura “Dacia XXI” – 2010; “Soare tăiat cu o foarfecă” – Editura “Tipo Moldova” – 2011 (antologie de autor); “Salonul de toamnă” – Editura “Tracus Arte” – 2013 şi “Rafturi cu linişte / Shelves with silence” – Editura “Caiete Silvane” şi “Eikon” – 2014. Viorel Mureşan a scris critică literară, eseu: “Leonid Dimov” – (monografie în colaborare cu Traian Ştef), Editura “Aula” în anul 2000; “Colecţia de călimări” – Editura “Caiete Silvane” în anul 2011; “Colecţia de călimări 2”, Editura “Caiete Silvane” – 2013 şi “Colecţia de călimări 3”, volum apărut la Caiete Silvane, 2015.
“Ducându‑mi supliciul didactic aproape retras, aici, undeva într‑un sat din nordul Ardealului, toată această viaţă am simţit că‑mi pierd minţile în aşteptare. Aşteptând, ba o scrisoare, ba o revistă literară, ba o carte de la un prieten, poate şi el la fel de singur ca mine, ba un ordin de chemare sau de plată, ba… câteodată, şi câte un mic onorariu. De prea multe ori, în lungul şir de ani, zilele mi‑au fost colaje de ziare. Dar cel mai viu aştept încă să‑mi bată la uşă, aşa, măcar din când în când, de pe fâşia îngustă a unei telegrame ori de pe cartonul dreptunghiular al unei cărţi poştale sau al unei ilustrate, câte un mic poem. Întotdeauna, expediat de la o altă adresă. Şi numai cu poştaşul rural, în uniformă şi cu chipiu. El, poştaşul de ţară, mi‑a adus în una din zile şi povăţuirea celor doi tineri prieteni editori, Vasile George Dâncu şi Daniel Săuca, de a‑mi alcătui o selecţie din cărţile de poezie de până acum, în număr de zece. Criteriul de alegere a poemelor mi‑a venit instantaneu: intră numai acelea care, puse laolaltă, să poată lăsa impresia că au fost scrise într‑o singură noapte, cât viaţa mea de lungă. Reluând lectura întregii poezii pe care am scris‑o, am început să‑mi dau seama cât de tiranic am putut fi cu poştaşul acesta rural. În tinereţea mea şi‑a lui l‑am pus de mi‑a cărat lungi scrisori dintr‑un muzeu uitat de lume şi de timp. Când ne‑am mai copt amândoi la trup şi la minte, nu de puţine ori l‑am oropsit să străbată lungi drumuri între mine şi o spectrală Doamnă de ceară, uneori cu numai două sau trei cuvinte aruncate pe o carte poştală. Şi, ca şi cum n‑ar fi fost prea de‑ajuns, mi‑am extins genul epistolar şi către personaje culese din cărţi ori către poznaşii lor autori. Iar, pentru că el niciodată nu s‑a plâns de purtarea mea abuzivă, acum, când se apropie vremea să se despartă de uniforma şi chipiul ponosite şi roase de şoareci şi molii electronice, mă grăbesc să vi‑l mai arăt o dată, până nu dispare, în rama unei stampe, doar cât un timbru poştal.
El este, cu siguranţă, un mijlocitor între noi şi zeităţile care ne guvernează destinul; ne poate aduce binele sau răul din cele patru vânturi. O revelaţie care să ne preschimbe viaţa are uneori şi forma unei cărţi poştale, al cărei colţ tocmai iese din geanta lui jerpelită. Chipul lui de Socrate hâtru şi iscoditor, care pe toate le‑ar şti, l‑a reţinut cândva şi pe Van Gogh, căruia îi căra aproape cu sfinţenie scrisorile către generosul, fidelul frate Theo. Pentru mine, poştaşii de ţară întind fire trase din misterul universal. Figurile alungite şi descărnate ale lui Alberto Giacometti arată astfel din cauza aşteptării. Poezia este, precum ridicarea unei sprâncene şi aidoma aşteptării, un fenomen psihic. Iar poştaşul rural, porumbelul care aduce ramura de măslin pe Arca lui Noe”, spune autorul volumului “Poştaşul rural” – Viorel Mureşan.
