# A trecut vara, toamna se duce şi ea, vremea pepenilor a trecut de mult, dar amintirile au rămas. Pe „Doja” în jos, pe un mal frumos, cum zice poetul, a rămas în amintirea pepenilor şi cuşca în care ei şi stăpânul lor s-au adăpostit toată vara. Adică, o hardughie din fier şi lemn, acoperită cu o muşama uriaşă, portocalie, zace acolo şi urâţeşte spaţiul verde dintre blocuri, în văzul drumului european. Cineva ne-a spus că e posibil ca adăpostul de lebeniţe să devină în scurt timp, cort electoral. Aşa o fi? Ca să ştim pe cine înjurăm până la anu’, când vor veni din nou pepenii.
# Tot pe “Gheorghe Doja”: se produce şi următoarea zvonotecă. Se pare că pe această stradă, pe care trec şi sălăjenii, şi zălăuanii şi toti turiştii care tranzitează municipiul sau vin în vizită, gunoaiele manifestă o atracţie ciudată către sol. Am pus Poliţia la pândă, am dat amenzi, am plantat camere de supraveghere, „AVE” a venit şi a instalat, pe baze betonate, cuşti pentru containere. Toate pentru depistarea şi luarea de perciuni a gunoaielor, pardon, a celor care aruncă gunoiul din case pe jos sau a celor care bagă băţul în container şi împrăştie pe trotuar şi stradă, absolut tot conţinutul lui. Degeaba. Şi cu amenzi, şi cu video, şi cu aceste cuşti, gunoiul e tot acolo. Tot pe jos. Nesimţirea şi lipsa de educaţie nu pier nici cu bomba atomică, ne agităm de pomană!
