Chiar cred că pentru unii oameni, suferinzi de beţia de putere, nu există nici spitale în care să se poată trata şi nici leacuri specifice. Cu siguranţă cu toţii am dat peste astfel de specimene. Au în permanenţă dreptate, au ajuns în funcţii de conducere, sunt mândri, aroganţi, orgolioşi, preocupaţi obsesiv pentru imagine, ideea lor este supremă … şi exemplele ar putea continua. Citeam zilele trecute depre această „beţie” cunoscută în termeni de specialitate sub denumirea de Sindromul Hubris. Un sindrom pe care, din punctul meu de vedere, îl poţi întâlni cel mai adesea în rândul celor care conduc. Şi nu conduc oricum, ci politic! Au ajuns în funcţii pe „cai mari” de pe o zi pe alta, de seara până dimineaţă. Zice-se că acest sindrom nu este menţionat în tratatele de medicină pentru că nu impune o supraveghere clinică şi tratament.
Însă, cum îi iei individului puterea e iarăşi normal, amabil, drăguţ şi lipsit de trufie. Aşa şi este! Un profesor universitar, de la Iaşi, povesteşte despre acest tip de oameni afectaţi de Hubris şi spune că este posibil ca cei care ajung în funcţii de conducere să aibă tulburări comportamentale, modificări ale caracterului sau elemente dizamonice de personalitate. Când acced la putere, sunt orice formă a ei, nu mai sunt constrânşi de anumite reguli sociale şi îşi dau frâu liber tuturor dizamoniilor de personalitate, atunci se developează caracterul. Specialiştii în domeniul psihologiei spun că un om se formează până la vârsta de maximun 23 de ani, iar dacă până atunci nu i s-a structurat bine personalitatea, greu se mai poate modela. Aşa că un om care nu este armonios dezvoltat din punct de vedere al personalitatii, are posibilitatea ca într-o funcţie de conducere să-şi exprime toate aceste dizarmonii.
Boala puterii nu-i atinge pe toţi, însă toţi cei atinşi, mai devreme sau mai târziu se vor autodistruge. Exemplele sunt multiple. Pot fi citite, văzute, trăite. Important e să ştim cu toţii că nu funcţia te face OM!
