Dacă educaţie nu e, nimic nu e!
Deşi ştiinţa a avansat uluitor în ultimii ani, inclusiv în domeniul medical, fireşte, iată că savanţii, deşi au descoperit leacul multor boli considerate până nu de mult incurabile, totuşi, uneia nu reuşeşte nimeni să-i dea de cap: Nesimţirea umană. Se pare că zălăuanii au din ce în ce mai mult de suferit de pe seama unor aşa zişi „concetăţeni”, care nu vor în ruptul capului să conştientizeze faptul că trăiesc în mijlocul oamenilor, în buricul societăţii şi nu singuri, în vreo grotă. Am scris de nenumărate ori despre acest subiect, curăţenia oraşului depinde de cele două societăţi Ave şi Citadin, dar depinde în cea mai mare măsură şi de noi înşine, cei care populăm oraşul sau comuna, cei care respirăm unii lângă alţii şi care, firesc, avem pretenţia să trăim într-un spaţiu curat, civilizat şi, dacă se poate, şi frumos. Degeaba. Unii nu înţeleg, sau nu pot înţelege, indiferent cât am scrie noi sau cât v-aţi enerva voi, vecinii lor, văzând că mizeria umană sub această formă se repetă zi şi noapte. Cele două fotografii au fost făcute joi dimineaţa, pe strada Gheorghe Doja din Zalău. Această stradă nu este singura care se confruntă cu astfel de probleme, peste tot în toate cartierele zălăuane, până în centru, „nesimţitul” îşi marchează ciclic terenul şi aruncă sacul de gunoi în coşul stradal sau dacă altul i-a luat-o înainte şi el nu mai are loc, îl aruncă pe jos. În plină stradă, în plin bulevard, în nasul tuturor şi sub ochii celor care trec şi se pregătesc să-i înjure pe cei care „nu au strâns gunoiul”. Ne-am adresat celor de la Citadin şi i-am întrebat ce e de făcut. Că de măsuri adoptate sau propuneri fâsâite, suntem sătui, e clar că nu merg, nu funcţionează, este cert că nu sunt eficiente. Gunoiul menajer zace zi de zi pe spaţiile verzi, în coşurile de gunoi în care trebuie să aruncăm doar un bilet folosit sau un ambalaj provenit de la ceea ce consumăm pe stradă. Coş de gunoi stradal înseamnă loc de aruncat gunoiul mic, provenit din ceea ce se întâmplă pe stradă, şi nu în bucătăriile sau băile din locuinţe. Simplu şi logic. Reprezentanţii societăţii care se ocupă de curăţenia stradală s-au declarat depăşiţi de acest aspect. „Ne confruntăm, din păcate, cu o gravă problemă de educaţie. Angajaţii noştri ne spun că situaţia se repetă uneori şi de două ori pe zi, noi stângem gunoiul, golim coşurile însă fireşte că ele sunt din nou pline în scurt timp dacă sunt umplute cu saci menajeri. „Unii locatari, mai grăbiţi, aruncă sacii direct de la balcon, în plină stradă. Nici animalele nu sunt în stare să facă atâta mizerie în locul în care trăiesc”, ne-a spus o angajată, în timp ce aduna resturile împrăştiate, sacul aruncat de un cetăţean fiind spart şi întins pe iarbă.
Cetăţeni care pun sănătatea publică în pericol
Este o situaţie neplăcută, jenantă, ca să nu mai vorbim că este şi o chestiune de sănătate publică. Într-o casă se pot arunca la gunoi tot felul de materiale sau de reziduri care pot avea un potenţial bacteriologic sau viral deosebit de periculos, se pot arunca seringi, materiale înţepătoare, cioburi de sticlă, obiecte de igienă intimă folosite şi multe alte lucruri pe care dacă le vedem întinse pe trotuare, ne apucă groaza. „Din păcate societatea noastră nu are nici un fel de putere coercitivă, nu poate amenda şi nu poate lua măsuri menite să sperie măcar astfel de cetăţeni. S-au făcut nenumărate apeluri către cetăţeni, însă după câte se pare, unii chiar nu vor pricepe niciodată regulile unui trai civilizat. Poliţia Locală, dacă se află prin preajmă, îi poate amenda însă fireşte, nu ai cum să instalezi un post de pază în faţa fiecărui coş de gunoi” ne-au spus cei de la Citadin. Ultima şansă, deşi poate mulţi dintre cei puşi să ne administreze banul public nu vor considera necesar să o ia în serios, este să investim într-un sistem de supraveghere (care desigur va putea fi folosit în multiple scopuri în care se doreşte aflarea unui adevăr). Oare chiar atât de mult ar costa un sistem prin care să putem să-i aflăm pe aceşti neoameni care îşi bat joc şi de noi şi de oraş? Pentru că altă soluţie este clar că nu mai avem! Odată depisaţi, pe lângă amenda aferentă, pe care Primăria trebuie să o facă în aşa fel încât să usture până la os, să existe şi o modalitate prin care cetăţenii care au de suferit iată, aproape zi de zi, să ştie cine le urâţeşte traiul şi le pune sănătatea în pericol. Poate reuşim, cu toate proiectele de monitorizare, supraveghere, cu toţi banii şi cu toate fondurile europene sau locale sau de unde or mai veni ele, să facem ceva şi pe acest segment care realmente ne face oraşul de ruşine şi viaţa urâtă, descalificându-ne grav, pe toţi, vinovaţi dar şi nevinovaţi, din păcate. Dacă cititorii noştri mai au şi alte idei, le aşteptăm cu interes, am fi bucuroşi să vedem la şedinţele de Consiliu Local şi grupuri de cetăţeni care vin cu astfel de probleme, poate şi cu soluţii. În acest fel poate şi primăria se va gândi că avem deja de-a face cu o problemă mult mai gravă decât pare a fi.
