Marius Morar
Punctul câştigat de România în faţa Ungariei, dar mai ales cel câştigat pe Naţional Arena în faţa Greciei nu a făcut altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă, dacă mai era cazul, situaţia mai mult decât delicată din fotbalul românesc. Trăim într-o lume în care politicul şi-a înfipt adânc coada în sport, foarte mult şi în fotbal, iar acest lucru face, de multe ori, mai mult rău decât bine. Aleşii locali au afinităţi faţă de anumite sporturi, unde pompează „la greu”, iar altele sunt lăsate în voia Domnului, ca şi cum banii ar pica din Ceruri.
Multe cluburi de fotbal din ţară se află într-o situaţie mai mult decât delicată, iar aceasta este una dintre probleme care se răsfrânge şi asupra echipei naţionale.
Până la urmă, nu situaţia cluburilor este cea pe care doresc să o dezbat, ci a echipei naţionale. Jucătorii lui tata Puiu au arătat în meciurile cu Ungaria şi Grecia ca nişte puişori care nu îndrăznesc să muşte din râmă decât dacă le-o mestecă cloşca. Au ajuns la 340 de minute fără gol marcat, dar noi continuăm să-i lăudăm pentru faptul că nu au primit gol. Cu trei puncte obţinute în ultimele trei meciuri, calificarea la Campionatul European din Franţa este, totuşi, aproape. Jocul ridică, însă, multe semne de întrebare, iar primul ar fi cum vor arăta „tricolorii” în Franţa în meciurile din grupă dacă vor obţine calificarea?
Degeaba ne bucurăm că ajungem, după mulţi ani, la un turneu final, dacă după trei meciuri disputate venim acasă cu coada între picioare. Au fost 180 de minute de chin pentru România în decurs de câteva zile, cu mingi trimise aiurea de Torje, Adi Popa, Sânmărtean, chiar şi de Budescu, cel pe care unii îl vedeau „salvatorul” echipei naţionale. 180 de minute nule pentru România, care mai are de trecut de Finlanda şi de Insulele Feroe pentru a ajunge în Franţa. Calculele încep de la locul doi, dar România nu este calificată încă la Europene. Rămânem în spatele Irlandei de Nord, dar deasupra Ungariei, cee ce le place, probabil, cel mai mult spectatorilor care luni seara au fluierat, pe bună dreptate, nişte jucători care s-au grăbit să intre la vestiare şi să scape de răspundere.
