La vremuri noi, tot ei. Tâlhărie în formă continuată

Şi încă o dată ne facem de mândra minune în faţa lumii. De ca şi când n-ar fi fost suficientă ruşinea adunată în ani, de majoritatea politică, edilă sau cum s-o mai numi, din ţara noastră, din nou agenţiile de presă din întreaga lume ne arată cu degetul şi ne fac de rahat – până la proba contrarie pe bună dreptate – pentru faptele celor pe care i-am ales să ne administreze banii, încrederea şi destinele cetăţeneşti. Iar dacă un distins medic şi profesor, primarul-primarilor şi al doilea om din România care a reuşit să strângă un număr record de voturi, ia şpaga cu kilu’ în timp ce dă lecţii de moralitate şi corectitudine la televizor, este clar ca lumina zilei că suntem o ţară pierdută printre degetele murdare ale corupţiei aflată deja în metastază. Când cea mai importantă instituţie, cea aflată la cârma unui oraş se transformă într-o organizaţie mafiotă, orice alte discuţii despre bunul mers al vieţii cetăţenilor, despre buna administrare a banilor şi tot ce decurge din activitatea unei primării, devin inutile. Ca om care a locuit în capitală mulţi ani, ca cetăţean care l-a cunoscut, a acordat votul şi toată încrederea medicului Oprescu, am trecut în aceste zile de la şoc la cea mai cruntă dezamăgire simţită în ultimii ani. Nu-i mai amintesc pe directorul Direcţiei Economice, vistiernicul Bucureştilor şi omul care dirictălea tot bănetul acestui colos de pe harta ţării, pe madam’ director peste palatele Brâncovenilor şi Mogoşoaiei, edificii culturale de maximă importanţă sau de directorii ori şefii de servicii implicaţi în această uriaşă mizerie, cu repercursiuni la nivelul întregii ţări, nu doar la nivel de capitală cum s-ar putea crede. Oameni aleşi de noi, puşi să ne păstorească banii, care împreună – potrivit procurorilor DNA – au înfiinţat o adevărată reţea infracţională, fără precedent (dovedit) în istoria primăriilor din ţara noastră. Mi-a fost ruşine când l-am văzut pe doctorul Oprescu, primarul bucureştenilor, în cătuşe. Am realizat că dacă un astfel de om care dincolo de toate, trebuie să fie un exemplu pentru toate primăriile din ţară, ia banii marcaţi cu „mită” la pungă, zeciueşte sumele din contractele municipalității, bani puşi cu sudoare şi sacrificiu în punga instituţiei de fiecare cetăţean, atunci ne putem declara o ţară cât se poate de pierdută. Stai şi te întrebi, siderat, oare ce ar mai putea urma, mai precis cine. Dacă Instanţa va dovedi că cele aşternute de procurori pe hârtiile blestemate sunt adevărate, atunci atât presa internaţională cât şi toată lumea care pofteşte, pot râde de noi şi cu fundul. În cine să mai ai încredere? Pe cine să mai alegi, pentru cine să te mai ridici din pat şi să te deplasezi, punând ştampila cu aceeaşi încredere românească, devenită absolut inutilă şi penibilă?! De partea cealaltă a scenei, alte imagini groteşti, cu opoziţia care, bucuroasă nevoie-mare că DNA-ul a mai prins un rechin care nu le aparţine, anunţa, prin trâmbiţa enervantă a madamei Gorghiu, „Am câştigat alegerile!” Mortul… nici bine n-a murit , dar tu deja îi pui placa de beton peste degete şi faci bairam cu colivă şi colaci, cum că ai câştigat deja alegerile de la anu’ şi la mulţi ani. Tanti Gorghiu, n-ai câştigat nimic, din contră, aş spune că prin anunţurile acestea jenante, pierzi şi dumneata şi opoziţia care, ştim şi vedem cu toţii că doar nu suntem chiori, abia se târăşte, sufocată şi ea de mizerii, păcate grele, minciună şi prefăcătorie! Sfidând orice urmă de decenţă şi probitate morală, opoziţia joacă ţonţoroiul pe prescura lui Oprescu, ca să nu mai vorbim de faptul că până una-alta discutăm, în această fază, de prezumţia de nevinovăţie (lucru pe care duduia în cauză ar trebui să-l ştie, că doar e avocat de profesie). Lovită de amnezie, doamna Gorghiu uită inclusiv faptul că Oprescu, deşi oficial independent, a fost ridicat în slăvile Bucureştiului şi susţinut de USL la alegerile din 2012. Bucuria opoziţiei, manifestată în acest mod grosolan şi literalmente lipsit de tact, se va transforma într-o jalete generală, de obicei aşa se întâmplă când gândeşti ca o mireasă proastă şi-ţi faci planuri ca ţiganul, cum zice o vorbă din popor. Revenind la subiect, lovitura primită de bucureşteni în moalele capului, prin această arestare grandioasă, care dacă va conduce către o condamnare definitivă poate fi cea mai împuţită pată de pe obrazul capitalei acestei ţări, nu este nici pe departe ultima. Vedem, de luni de zile, primari peste primari, preşedinţi peste preşedinţi, şefi de servicii, de birouri, consilieri locali şi ce mai vreţi dumneavoastră cum sunt săltaţi din pătuţul cald, din cutele mătăsii, şi luaţi pe sus, cu ochii cârpiţi, pentru fapte a căror gravitate nici măcar nu putem să o dimensionăm cu exactitate. România devine iată, cu acte în regulă, o ţară fără alternativă. Am spus în repetate rânduri că oamenii nu mai au încredere în nicio formaţiune politică existentă, mai nou nici în independenţi, că gradul de corupţie, minciună şi prefăcătorie a atins, şi de-o parte şi de cealaltă, cote uriaşe, depăşind orice stadiu de alarmare. Am spus, nu doar noi, ci toţi cei care văd ce se întâmplă dincolo de discursurile bombastice, indiferent din ce parte vin, că suntem un popor condus de sus până jos de hoţi, ipocriţi şi mincinoşi. Ăştia ne sunt „părinţii”, ăştia ne conduc şi, mai grav, ăştia vor în continuare să ne conducă! Dincolo de promisiunile care ne îngreţoşează, dincolo de ipocrizia şi nesimţirea cu care încă se vine şi se promite plenar, şi din dreapta şi din stânga, amândouă oloage şi paralitice, rămân dezastrele, furturile şi tâlhăriile sociale ale acestor aleşi, indiferent din ce tabără provin iar acum , mai nou, inclusiv din tabăra celor aşa-zis independenţi. Suntem un popor scârbit, afundat în sictir şi lehamite până la gât, un popor care nu mai ştie, la propriu, încotro să o apuce sau pe cine să mai ia de mână. Pentru că indiferent de mâna cui te prinzi, eşti tras la fundul mlaştinei în mod invariabil. De pus în gând, inclusiv pentru noi, sălăjenii, pentru ceea ce se va întâmpla la viitoarele alegeri. Dar de pus pe gând acum, şi nu după ce nou-aleşii ne vor face cu mâna de la tribune, victorioşi doar pentru sine şi pentru rude sau acoliţi.