Tata a fost miner. Printre primele mele amintiri sunt, de aceea, şi cele legate de mineri şi minerit. De prima intrare în gura de mină şi de lumina, din spatele tău, tot mai mică pe măsură ce înaintezi. Ori de întoarcerea capului, mereu şi mereu, cu speranţa că încă se mai vede acolo. Sau de teama care te cuprinde atunci când în spate nu mai există decât întunericul. De coborârea cu colivia, de aerul umed, irespirabil aproape. Apoi, de dorinţa de a te reîntoarce afară şi drumul înapoi, spre lumina…
Mai mult...Mina Lupoaia în documente de arhivă
