În ziua de astăzi, mai nou, toată lumea critică. Fără să vrem, aproape fiecare dintre noi avem un simţ critic, pe care chiar dacă nu îl verbalizăm el există. Am constatat că pentru unii cel mai uşor lucru este să critice. Fie că este o critică constructivă sau de cele mai multe ori distructivă, demoralizatoare, unii critică atât de mult încât trebuie să te imunizezi, să ignori, pur şi simplu să nu mai bagi în seama.
Viaţa te învaţă că şi critica e un mijloc de a învăţa. Dacă ai greşit şi nu îţi dai seama, ceea ce se întâmplă, este bine ca cineva să-ţi atragă atenţia şi cu siguranţă acea greşeală nu se va mai repeta, nu o vei repeta. Există, însă unele categorii de persoane care au simţ critic exagerat şi care pur şi simplu nu se simt bine dacă nu critică. Numai crtiticând se simt bine şi ştiu să scoată perfect în evidenţă lucrurile „rele” sau „greşelile” altora, a lor nu le văd. Numănui nu îi place să fie crticat şi ăsta e un lucru normal. La modul general, critica înseamnă că îţi lipseşte ceva, că ai defecte, că cineva te găseşte neplăcut. Până şi criticile făcute în sens constructiv, deşi au scopul de a ajuta mai degrabă decât a răni, tot îţi lasă uneori întrebări în minte. Oare mă pot îndrepta? Oare chiar nu sunt bun? Oare chiar nu sunt suficient de bun?
Există şi o parte bună a criticii. Dacă nu primim critici nu vom progresa niciodată. Chiar dacă există experţi în ceea ce fac, profesionişti într-un domeniu de activitate, e aproape imposibil să nu greşească sau să nu fie criticaţi. Ar fi ideal dacă am putea observa toate greşelile noastre şi ne-am putea critica singuri, dar în general este nevoie de o persoană obiectivă pentru a da sfaturi, a ne critica constructiv. Dacă nu ne place să fim criticaţi, nu înseamnă că nu se poate învăţa cum să ne descrucăm faţă de critici. E adevărat că nu toate criticile au valoare, sfaturile venite din partea cuiva apropiat sau bine intenţionat sunt foarte importante. Nu poţi progresa dacă nimeni nu îţi dă un sfat cum ai putea să faci ceva anume, pentru că atât de uşor te poţi împiedica în „ideile” complicate ale dezvoltării umane. În viaţă sunt momente când oricine va simţi că nu va putea ajunge acolo unde vrea şi de aceea în acele clipe e nevoie de critică, de acel sfat care să imobilizeze. În viaţă, oamenii interacţionează unii cu alţii din nevoie, alţii din interes, alţii sunt dependenţi unul faţă de celălalt iar unii din dorinţa de a nu fi solidari. Întotdeauna au fost şi vor fi diferenţe între oameni, fie că e vorba de rasă, de apartenenţă sau de concepţii de viaţă. De aceea şi critica, depinde de la cine o primeşti. Este diferită. De multe ori s-ar putea să auzim din partea unei persoane, de încredere, un anumit sfat, însă, instinctul trebuie să primeze. În acele momente este bine să-ţi urmezi instinctul şi să păstrezi pentru mai târziu sfaturile lipsite de importanţă. În primul rând, cel mai important lucru este mulţumirea ta. Alege bine oamenii în preajma cărora îţi petreci timpul, pentru a evolua şi pentru a trăi. Nu uita că pentru a avea succes e nevoie de oameni şi de sfaturi constructive.
Critica, sfatul de care fiecare are nevoie
