Daniel Săuca – director CCAJS: „Nu de puţine ori, mă îngrozesc că îşi dau cu părerea, public, despre Cultură şi analfabeţi sau personaje care nu au citit în viaţa lor nici măcar un pliant”

Reporter.: Care este activitatea Centrului de Cultură şi Artă a Judeţului Sălaj şi ce secţii cuprinde instituţia pe care o coordonaţi?
Daniel Săuca: Activitatea Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj este complexă, dată şi de diversitatea secţiilor şi compartimentelor instituţiei: Secţia de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale; Secţia Ansamblul folcloric „Meseşul”; Secţia Şcoala Populară de Arte şi Meserii; Revista şi editura „Caiete Silvane”, la care se adaugă compartimentul de contabilitate şi administrativ. Secţia de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale, secţie condusă de prof. Cristian Moldovan, chiar dacă are un personal total insuficient, se implică în organizarea multor evenimente ale instituţiei, concomitent cu derularea activităţilor de conservare şi promovare a culturii tradiţionale. Un exemplu recent în acest sens este editarea suplimentului revistei „Caiete Silvane”, „Etnologia 4G”, pe baza unui experiment etnologic la Aluniş, judeţul Sălaj, cercetare realizată în colaborare cu Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Facultatea de Litere, Secţia Studii Culturale. Etnologie a Universităţii Bucureşti, cercetătoarea Camelia Burghele şi soţii Croitoru, Maria şi Grigorie, vechi colaboratori ai noştri. Cel mai important proiect al secţiei în acest an, fără îndoială, este proiectul „Acasă, ca demult”, proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi care vizează reabilitarea a şase case tradiţionale din comunele Plopiş, Buciumi şi Cizer. O altă provocare pentru secţia menţionată, în 2013, este realizarea, la sediul Centrului, a unei expoziţii permanente despre zestrea satului sălăjean. Ansamblul folcloric „Meseşul” reprezintă cel mai numeros contingent al instituţiei. Secţia, condusă de Paula Pop – Taloş, secondată de dirijorul Dorel Ciobanu şi coregrafii Radu Mureşan şi Matyi István, urmăreşte realizarea obiectivelor asumate în comun, şi anume întinerirea ansamblului, chiar în condiţiile extrem de ciudate ale cadrului legislativ, crearea unei pepiniere de dansatori. Organizăm în acest sens şi cursuri de dans popular pentru copii ce se bucură de un real succes, la care îi invităm în continuare pe cei interesaţi, solişti vocali şi instrumentişti, realizarea de înregistrări şi, evident, de susţinerea cât mai multor spectacole de calitate. Şi această secţie, fireşte, se implică în organizarea manifestărilor Centrului, un exemplu concludent fiind Festivalul Internaţional „Ecouri Meseşene”, care anul acesta va avea loc în 10 şi 11 august, la Jibou şi la Zalău. Ne implicăm şi în susţinerea unor ansambluri, trupe de dansuri în judeţ, de pildă la Cehu Silvaniei şi Jibou. Secţia Şcoala Populară de Arte şi Meserii, secţie condusă de Grigore Grigoruţ, continuă activitatea de ani în domeniul educaţiei muzicale şi plastice, dovedind că rămâne un domeniu atractiv pentru mulţi sălăjeni dornici de învăţare, de autoeducare.
Rep.: De aproximativ un an, de când Centrul de Cultură şi Artă s-a mutat în casă nouă, activităţile derulate au luat amploare. Lecturi publice cu invitaţi de notorietate, lansări de carte, concursuri de folclor etc. Este foarte evident că fără susţinere, mai ales în zilele astăzi, nu se pot realiza astfel de activităţi. Cine susţine activitatea Centrului?
D.S.: Nu ştiu dacă neapărat au luat amploare după mutarea în noul sediu. Ce spuneţi dvs. am făcut şi înainte. E cert însă că, metaforic, lăsând falsele modestii şi ipocrizia la o parte, trebuie să ridicăm câteva statui pentru noul sediu al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, sediu de excepţie cu care chiar merită să ne mândrim, ca judeţ. Mulţi colegi din ţară, din judeţe cu un potenţial economic şi cultural mult, mult mai mare decât al nostru, mă felicită pentru noul sediu şi eu, de fiecare dată, repet că nu este meritul meu, ci al Consiliului Judeţean Sălaj, al preşedintelui Tiberiu Marc şi al echipei de proiect, condusă de Zoe Crihan. Aşadar, ca să răspund întrebării , activitatea Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj este susţinută serios de Consiliul Judeţean Sălaj şi de preşedintele Tiberiu Marc. Avem de asemenea o colaborare foarte cu Consiliul de Administraţie al instituţiei, consiliu din care fac parte consilierii judeţeni Livia Chende (preşedinte), Ioan Abrudan, Lorena Filip, Olah Nicolae, Marian – Dănuţ Crişan, directorul executiv din CJ, Letiţia Pop şi cel care vă vorbeşte. Le mulţumesc tuturor şi pe această cale pentru sprijin. Bugetul spus generic pentru manifestări în 2013, de aproximativ 400.000 de lei, la care se adaugă veniturile obţinute de instituţie, este suficient, atât pentru derularea activităţilor Centrului cât şi pentru susţinerea altor activităţi culturale în Sălaj. Fireşte, nu putem trăi singuri pe lume, aşa că avem colaborări, parteneriate cu foarte multe instituţii, primării, şcoli, societăţi comerciale etc.
Rep.: Ce pregăteşte în continuare Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj pentru anul în curs?
D.S.: Ne vedeam în continuare de treabă şi de agendă. De pildă, începe sezonul festivalurilor şi al taberelor. La Cehu Silvaniei, Festivalul Cântecului şi Dansului Codrenesc; la Şimleu Silvaniei, Festivalul Românilor de Pretutindeni; la Jibou, Festivalul „Someş, cântecele tale” şi, cum spuneam, mai sus, Festivalul internaţional „Ecouri Meseşene”, la Zalău şi Jibou. Vom organiza în iunie o nouă ediţie a Festivalului Minorităţilor Naţionale din Sălaj, iar în iulie tradiţionalul festival folcloric de la Horoatu Crasnei. În vară, taberele de la Cehu Silvaniei, Iaz şi Doba, precum şi Simpozionul de Arte Vizuale „Arta în grădină” de la Grădina Botanică Jibou. În toamnă, Festivalul Artelor „Muza Fest” şi Festivalul Judeţean de Teatru pentru Elevi.

Rep:.Cum vedeţi viitorul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj în contextul regionalizării?
D.S.: E greu de spus cum îl văd, mai ales pentru că există o ceaţă deasă în acest context. Nu înţeleg, şi cred că nici ei, care-i treaba cu regionalizarea. Deocamdată, discuţia se poartă pe bază de zvonuri şi tot felul de „informaţii” din underground-ul politic. După cum „simt”, Sălajul va avea de pierdut în orice formulă a regionalizării/reorganizării administrativ-teritoriale. Ceea ce putem face, împreună cu Consiliul Judeţean Sălaj şi alţi factori sau vectori interesaţi, este să găsim câteva domenii performante care să poată face faţă noilor „provocări”. Nu exagerez spunând că, generic, Cultura , instituţională şi prin oamenii de cultură, din Sălaj poate fi un asemenea domeniu performant. Altfel, aştept cu interes să văd ceva concret. Mai vorbim după.

Rep.: Cum reuşiţi să îmbinaţi activitatea de director cu cea de scriitor şi jurnalist?
D.S. : Nu prea reuşesc aşa cum mi-aş dori. Îmi fac iluzii, zilnic, că pot. Dar, obişnuit deja cu tot felul de experienţe şi de a trăi cât de cât onorabil într-o lume în general mizeră, să zicem că, deocamdată, mai rezist. Cu ce preţ? Nu e cazul să răspund aici.

Rep.: Este sau nu publicul sălăjean atras de cultură, de activităţile organizate pe care instituţia le organizează?
D.S.: Discuţia e vastă, ca să parafrazez un „clasic”. Mai întâi, ce înţelegem prin Cultură? Nu de puţine ori, mă îngrozesc că îşi dau cu părerea public despre Cultură şi analfabeţi sau personaje care nu au citit în viaţa lor nici măcar un pliant. Oricum, nu-i momentul să teoretizez aici despre acest „concept” extraordinar, al Culturii. Ceea ce pare cert este că se produce un reviriment fabulos, al reîntoarcerii românilor la evenimentele culturale. Sălajul nu face excepţie, cu o singură problemă, mare: mulţi conjudeţeni nu înţeleg că trebuie să plătească pentru actul cultural. „Cultura pe gratis” dă socoteală şi de o obişnuinţă alimentată politic. Oricum, sunt evenimente şi evenimente. De pildă, la o recentă lansare de carte, despre Markó Béla, sala mare a fost neîncăpătoare pentru publicul prezent. Ce vreau să subliniez este că, în această perioadă, parcă „paşoptistă” în Sălaj, mărimea, numărul de persoane, nu contează esenţial, atâta timp cât nu ne raportăm la publicul prezent profesionist. Fireşte, urmărim în continuare atragerea publicului la manifestările noastre. Nu avem evenimente fără public.

Rep.: Ce se cere? Ce „ramură” a culturii este cea mai apreciată de public?
D.S.: Fără îndoială, evenimentele legate de folclor „bat” orice alte manifestări, ca număr de participanţi, spectactori. „Ecourile meseşene”, „Măsurişul de la Pria”, „Satul Sălăjean”, de exemplu, sunt în top din această perspectivă. Altfel, nu poţi compara numărul de participanţi la o lansare de carte, cu cei prezenţi la un spectacol de teatru, chiar dacă, din păcate, au fost cazuri când la o lansare de carte au fost mai mulţi oameni decât la un spectacol de teatru. Ca şi mai sus, discuţia e vastă. Pare sigur că în continuare suntem un judeţ „folcloric”. Nu spun „manelist”, că se supără prea mulţi.

Rep: Ce întrebare i-ar adresa jurnalistul Daniel Săuca directorului Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj în contextul actual? desigur şi răspunsul.
D.S.: Ar fi multe, dar nu-mi permit. Ar ieşi scandal. Jurnalistul Săuca pune întrebări numai în afara instituţiei. Aşa mi se pare corect.

Daniel Săuca. N. 31 august 1973. Căsătorit, doi copii. Scriitor, editor, jurnalist. Din februarie 2005, redactor – şef al revistei de cultură „Caiete Silvane”. Din mai 2007, preşedinte al Asociaţiei Jurnaliştilor din Sălaj, iar din octombrie 2010, director al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj. Din cărţile publicate: „Cartierul vestic al iadului” (Eikon, 2009); „Clopotele raiului” (Eikon, 2012); „Tranşee & şantiere” (Caiete Silvane, 2012); „România mea nu mai există” (Eikon, 2011); „Secera şi pixul. Propagandă în presa scrisă din judeţul Sălaj înainte şi după decembrie 1989” (Eikon, 2010). Editor al Anuarului Presei Sălăjene (2009, 2010, 2011, 2012). În 2013 a primit Premiul „Negoiţă Irimie” pentru poezie din partea filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România pentru cartea „Clopotele raiului”.