Strategie şi reformă în agricultură

Alexandru Lăpuşan

Strategii, politici, tactici, iată concepte şi termeni confuzi atât prin semnificaţie cât şi-n legătură cu necesitatea existenţei lor. Pentru destui oameni din vârful politicii romaneşti. Cvasiacceptată este ideea că necesitatea elaborării/ fundamentării acestor concepte a refulat din …conflictele armate. Ce poate fi mai rău decât să pierzi un război? Carl Von Clausewitz (1780-1831) în lucrarea sa Despre Război, spunea că acesta este ”un instrument politic, o continuare a relaţiilor politice, o realizare a acestora cu alte mijloace”. Ştiind că în urma confruntărilor armate toată lumea pierde (însă vai de pielea celui învins), pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor militare direcţionează toate resursele disponibile pentru atingerea scopului final: înfrângerea adversarului. Sau, cu alte cuvinte, stăpânirea de teritorii şi populaţii. În toate etapele, consilierea militară (străină) a fost des utilizată. Mai ales pentru ..vasali. Statul Român a beneficiat de seviciile ”misiunii militare franceze” (1916-1918) conduse de grl. Henri Mathias Berthelot, care a avut un rol fundamental în reorganizarea şi creşterea capacităţii de luptă a armatei române. Ei şi, pe drept cuvânt, ne putem pune întrebarea: Ce treabă are războiul cu agricultura? Noi în agricultură nu avem duşmani de învins, nu există riscul să ni se ia pământul, libertatea şi să fim duşi sclavi în lanţuri! În concluzie, de ce ne-ar trebui strategii, politici şi tactici pentru agricultură? Pe piaţa agricolă întâlnim, cel mai adesea, competitori şi nu duşmani. Atunci, însă când cadrul de manifestare al relaţiilor (economice) este neadaptat, relaţia de competiţie se transformă repede în antagonistă. În aceste condiţii, munca cinstită cu rezultatul ei (producţia agricolă) se loveşte de o grămadă de mecanisme neloiale, cămătăreşti, agreate sau introduse-n ecuaţie, cu rea credinţă, de către administratorul sistemului: statul. Într-o administraţie coruptă sau incompetentă lucrurile acestea sunt evidente. Rezultatele pot fi din cele mai grave. Pământul, casa şi toată averea agonisită pot fi volatilizate urgent de mecanismele cămătăreşti, uneori libertatea nemaivalorând mare lucru în lipsa unor posibilităţi reale de existenţă. Păstrând proporţiile, nu văd mare diferenţă între urmările unei înfrângeri militare şi falimentul unei gospodării ţărăneşti. Dacă guvernului îi pasă de pământul ţării, de agricultorii ei dar şi de cei care aşteaptă produse autohtone sănătoase şi ieftine, atunci trebuie să elaboreze toată paleta de documente care să contureze, cât mai realist, viziunea politică în domeniu. Deşi sunt multe documente elaborate pe acest tărâm, o viziune generală, pe termen lung, în legătură cu evoluţia agriculturii, nu există. Comisia prezidenţială înfiinţată cu acest scop va prezenta în scurt timp un material. Si din cauza unei lipse în colaborare a instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, materialul se va apropia mai mult de zona academică şi, poate, doar o serie de dezbateri publice ulterioare l-ar putea aduce mai aproape de zona utilităţii practice. În acest timp MADR se concentrează pe acţiunea (deja mult întârziată) de finalizare a PNDR 2014-2020. Abia acum vor ieşi public angajamentele României din cadrul întâlnirilor miniştrilor agriculturii din UE. Extrem de important şi intim pentru nuanţele particulare (agriculturii româneşti) pe care ar trebui să le conţină, noul PNDR a fost dat în executare unor ”consultanţi străini”. Am văzut şi rele şi foarte rele generate de ….consultanţă. Toate programele de preaderare au fost mătrăşite de interesele celor dinafara României. Cu acceptul, neştiinţa şi dezinteres maxim din partea noastră. Comisarul Cioloş spunea că este nevoie, pe lângă o strategie, de un pact politic pentru agricultură. Primul semn ar putea fi adaptarea PNDR 2014-2020 cu strategia comisiei prezidenţiale, după care politicul ar fi pus în faţa situaţiei împlinite. Apoi ne-ar fi de ajuns o echipă eficientă pentru implementarea …strategiei şi reformei în agricultură.

Leave a Comment