Toxicitatea majorităţii absolute

Trebuie să fiu sincer şi să mărturisesc că, de când urmăresc eu campanii electorale, si nu sunt puţine la număr, o campanie mai neinspirată, mai fadă, insipidă, mai lipsită de „sare şi piper” decât cea pe care o fac politicienii sălăjeni în acest an, nu cred că am văzut. Indiferent de orientarea lor politică, la modul de manifestare al majorităţii candidaţilor, am putea să-i suspectăm de blat. Problema e că lipseşte elementul cel mai important dintr-un flagrant, şi anume „valiza”.
O parte însemnată dintre aleşii locali ai ARD par să fie disperaţi dintr-un motiv cât se poate de obiectiv, şi anume că, după 9 decembrie, nu vor mai vedea un ban de la Guvern sau din bugetul Consiliului Judeţean, motiv pentru care implicarea lor în susţinerea candidaţilor Alianţei este una mai puţin „agresivă”. Ce-i drept, democrat-liberalii vin după o guvernare cu o imagine mai proastă decât rezultatele ei. Totuşi, dacă ARD ar fi făcut o campanie ceva mai incisivă, cu toate că nimeni din Alianţă nu mai crede într-o victorie, scorul de la alegerile de peste o săptămână ar fi cu totul altul. Cu alte cuvinte, decalajul dintre ARD şi USL ar fi fost mai aproape de realitate, astfel că democrat-liberalii puteau să devină o opoziţie ce să se facă auzită, cu şanse reale de a se relansa în următoarea perioadă, mizând pe greşelile USL. Nu ştiu dacă va mai fi cazul.
Cred că ne îndreptăm către o victorie zdrobitoare a USL, ce nu trebuie să facă altceva decât să se hrănească din curentul negativ la adresa ARD. Până la urmă, nu ar trebui să ne îngrijoreze soarta celor din Alianţă, pe cât ar trebui să ne preocupe grija faţă de propriile persoane. Într-o pseudo-democraţie, în care nu există nici cel mai mic echilibru pe scena politică, putem spune că ne-am afla în faţa pericolului ca ultimii 23 de ani să-i fi sacrificat în zadar. Cu un Parlament în care USL ar deţine peste 60-65 la sută din mandate, putem spune că ne-am poziţiona într-o situaţie extrem de toxică pentru democraţia românească. Şi ar fi la fel de toxică indiferent de numele majorităţii politice. O influenţă similară a ARD sau a oricărei alte formaţiuni politice ar fi la fel de rea, mai ales într-o ţară cu o educaţie democratică atât de precară. Când poţi lua orice decizie fără să fie nevoie de justificări, când poţi trece orice lege fără nicio opoziţie, când poţi modifica până şi Constituţia la orice oră din zi sau din noapte, cu siguranţă te afli într-o poziţie de dictator. Ceea ce, să fim sinceri, nu-şi doreşte nicio minte limpede din ţara aceasta. Fără un echilibru între puterile statului, între instituţii sau forţe politice, nu mai putem vorbi despre democraţie.
Un pericol la fel de mare este ca, după 9 decembrie, când se vor vedea cu sacii în căruţă, PSD şi PNL să înceapă să se lupte pentru supremaţie. Vom asista astfel la o nouă criză politică, ceea ce va conduce, implicit, la o altă instabilitate economico-socială. Atât liberalii, cât şi pesediştii sunt conştienţi de acest pericol, însă nu ştiu cât de mult contează pentru ei „ciolanul” şi cât interesul naţional. La fel au procedat liberalii şi pedeliştii, în urmă cu câţiva ani, când au rupt în bucăţi Alianţa D.A. Efectul eşec moment îl mai resimţim şi astăzi. Însă când te vezi cu caşcavalul mult râvnit sub nas – chiar dacă eşti un individ cu scrupule, mai poţi rezista oare tentaţiei?