Zvonoteca

# Din ciclul „Doamne dă-i minte că n-are”, ieri ne-a fost dat să vedem pentru prima dată un astfel de „peisaj”. Un tip, aşa, la vârsta a doua, normal la prima vedere, a ieşit cu căţelul la plimbare în parcul de lângă tipografie. Şi, ce s-a gândit omul: ia să dau eu puţin căţelul pe leagăn, dacă tot l-am scos la aer. Stătea stăpânul, zgribulind de frig, lângă leagăn, iar câinele îi rângea din când în când, ca şi cum l-ar întreba: cât de scurt trebuie să fii la minte să faci un astfel de lucru. Cu siguranţă iubirea pentru patrupedul respectiv a atins cote maxime, dar, totuşi nenea, vorbim despre un animal… Oare, ce s-a fi întâmplat dacă, de spaimă, căţelul şi-ar fi făcut nevoile pe leagăn? Sunt convins că aţi fi plecat în secunda doi, fără să vă gândiţi că la câteva minute, poate ar fi venit un copil care vroia să se dea pe leagănul respectiv.

# Nu ştim dacă a fost făcută faza aşa, la caterincă sau o fi fost o neînţelegere, cert este că a fost de toată jena. Ieri dimineaţă, în intersecţia din faţa Agenţiei de Voiaj, nenea de la circulaţie nu s-a prea înţeles cu colegii ce veneau dinspre Porolissum şi doreau să-şi continue drumul pe bulevard, astfel că i-a prins taman în mijlocul intersecţiei. Şi n-au avut ce face săracii, că era rândul pietonilor să traverseze. Nu ştim ce i-o fi transmis colegului din intersecţie, însă, cuvinte prea „calde” sigur nu, fiindcă nenea de la circulaţie a început să dea din cap la un moment dat, ca şi cum ar zice: mama voastră, nici măcar voi nu mă băgaţi în seamă.

Leave a Comment