Până şi valorile sunt trecute la etcetera

Îl cheamă Alexandru Bologa. Alex, cum îi spun prietenii şi apropiaţii. Unii îl consideră clujean, dar e sălăjean de-al nostru, din satul Derşida (comuna Bobota). A avut o copilărie greu de explicat în cuvinte. A rămas complet nevăzător la vârsta de 7 ani, iar părinţii l-au părăsit, plecând la muncă în străinătate. Se spune că „esenţele tari se ţin în sticluţe mici”, iar Alex Bologa ne-a demonstrat că, în ciuda handicapului pe care-l are, este unul dintre elementele de bază ale sportului din România. Că diferenţa dintre olimpic şi paralimpic este una strict legată de dizabilităţile fizice sau mentale, nicidecum de dorinţă, de pereseverenţă sau de caracter. Alex, însă, le-a avut pe ultimele trei mai mult decât mulţi dintre sportivii români participanţi la Jocurile Olimpice.
Sunt convins că în 2002, an în care sălăjeanul a rămas complet nevăzător, nimeni, dar absolut nimeni dintre cei care-l cunoşteau, nici măcar el nu s-a găndit că peste 14 ani va urca pe cel mai important podium posibil şi că imnul României va cânta numai pentru el.
Nu a avut parte de calculator, de laptol, de tabletă sau de multe alte oportunităţi pentru a-şi petrece timpul liber. S-a axat doar pe şcoală şi sport, chiar dacă pentru el era mult mai greu decât pentru un copil normal. A avut puterea de a depăşi orice obstacol care i-a apărut în drumul spre performanţă, dar mai ales în drumul pe care a fost nevoit să-l străbată din dorinţa de a le demonstra celor din jur că poate fi considerat şi el un copil normal.
Alexandru Bologa este, fără doar şi poate, un caz cu totul aparte şi un exemplu pentru copiii noştri. A practicat înotul la început, apoi a reuşit să-şi convingă părinţii să-i dea voie să facă judo, iar după patru ani, a urcat pe podiumul unei competiţii de nivel mondial. Nu a putut vedea bucuria de pe feţele celor care l-au apreciat pentru efortul depus şi rezultatul obţinut, dar a simţit că o ţară întreagă a fost mândră de ceea ce a realizat un sportiv complet nevăzător. A vrut să simtă o atenţie mult mai mare şi din partea preşedintelui Klaus Iohannis, care, abia după o lună şi-a făcut timp de premierea olimpicilor medaliaţi la Rio şi a paralimpicului Bologa. Până şi acei puţini sportivi care au ajuns să mai exceleze într-un domeniu în care regresăm de la un an la altul au fost trecuţi în agenda preşedintelui la „…şi altele”. Nu vede, dar simte şi sălăjeanul Alex Bologa că, din cauza „sistemul infect” al politicii din România, am ajuns să nu ne mai preţuim nici valorile.